In cautarea Nord-ului. Orientare pe timpul nopti.

Omul, calator innascut. Bine, bine, da cum ne intoarcem in pozitia din care am pornit? ori cum ajung intr-un anumit loc?
Cercetand cerul au observat ca stelele sunt in miscare ca si oameni, dar au gasit o exceptie. Au numit’o Steaua Nordului (Steaua Polara).
Steaua Polara (latina Polaris) este o stea din constela?ia Carul mic situata foarte aproape de polul nord ceresc (declinatie: +89° 15′ 51?). Din aceasta cauza, si fiind usor vizibila cu ochiul liber (magnitudine aparenta: 1,97), este utilizata pentru orientare, indicând cu precizie destul de buna (sub 1°) directia spre nordul geografic.Steaua Polara nu coboara sub orizont (nu apune).
Deci orientarea pe timpul noptii era rezolvata.Comparam pozitia in care ne aflam cu Steaua Nordului.
Cum aflam care ii Steaua Nordului?
Se stie ca Steaua Nordului face parte din constelatia Carul Mic, deci ne imaginam o linie dreapta pe bolta cerului prelungire din osia din urma a Carului Mare, pe aceasta linie, la o distanta de aproximatv cinci ori lungimea dintre ultimele doua stele ale Carului Mare gasim Steaua Nordului. Deci Steaua care se afla in varful protapului carului Mic este Steaua Nordului, daca stam cu fata catre ea stim cele patru puncte cardinala.

Noaptea ne mai putem orienta cu ajutorul luni. precizez ca aceasta tehnica nu ii foarte precisa, dar decat sa te afli in bezna totala mai bine stim in mare punctele cardinale. La luna plina (Crai Vechi) la ora 6 luna se afla la vest, la loa 18 la est, la ora 24 la sud. Cand luna creste coarnele sunt orientate catre est, cand scade coarnele indica vest.
Mai multe despre orientare in viitorul post.

Pana la o viitoare intalnire va doresc drum bun si cale batuta
Aveti grija de voi!

Cu stima Tibi R. (dianthus2rt)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_polara
Romania Pitoreasca 1986, Ilie Limescu.

Read Full Post »

Cainele – Prietenul omului.

Din cele mai vechi timpuri, cainele a fost cel mai fidel prieten al omului. La Medias sambata si duminica s-a desfasurat o expozitie/concurs canin. Curios am dat o raita peacol, in ziua dedicata golden retriver-ilor si labrador-ilor.

Golden retriver.

Golden Retriever este o rasa de câini de vânatoare populari în Scotia. Golden Retriever-ii au nimerit în mod consecvent în vârful listei celor mai îndragi câini de companie adresati familiei. Adesea, asociati cu copiii si viata suburbana, si cu dragostea lor fata de apa, precum si cu abilitatea înnascuta de salvatori, de recuperatori, Golden Retriever-ii sunt, de asemenea, excelenti parteneri la partidele de vânatoare. Golden Retriver-ul a fost una dintre rasele de top în anul 2005.Primele înscrieri istorice cu privire la câinele Golden Retriever dateaza de la începutul secolului XIX, când rasa era un câine de vânatoare popular în Scotia. Rasa a fost creata în peninsulele britanice, cel mai probabil în urma încrucisarii unui câine retriever cu parul lung, bej, cu un Tweed Water Spaniel cu par scurt, sau a altor spanieli, setter ori chiar a Newfoundland-ului cu Bloodhund-ul. Acest câine si-a facut pentru prima data aparitia într-o expozitie de câini, Golden Flat-Coat. Ca câine de talie medie, robust, rasa a fost apreciata pentru abilitatea sa de a vâna atât pe teren, cât si în apa. Vânatorii îi admirau calitatile atletice si sârguinta, în timp ce membrii familiilor îi apreciau caracterul prietenos si tandru ale acestui câine. La sfâr?itul secolului XIX, Golden Retriever-ul era binecunoscut în America de Nord si a fost înregistrat în American Kennel Club în 1925.
De-a lungul anilor câinii Golden Retriever au devenit utili si ca câini-calauza pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri datorita inteligentei, disciplinei si temperamentului lor echilibrat, precum si datorita abilitatii lor de a întelege de minune oamenii. Ei sunt antrenati si ca câini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate în azile/spitale.

Golden Retriever-ii fac parte din grupa câinilor de vânatoare sau sportivi „de agrement” (AKC). Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Labrador.

Labradorul Retriever (cunoscut si sub numele de Câinele Sfântului Ioan) este o rasa de câini originara din Canada. Acest patruped era folosit de pescari la prinderea peste deoarece labradorul este o rasa de câini carora le place sa se scalde în apa si sa înoate. Dupa cum si spune numele „retriever” este si un câine de aport.Labradorul Retriever îsi are originile în provincia Newfoundland din Canada, fiind un câine de aport, iar mai târziu, dupa antrenarea acestuia a fost folosit si pentru vânatoare. Pescarii îl foloseau pentru aducerea spre tarm a plaselor în care era prins pestele. Labradorul Retrever a ajuns pentru prima data în Europa, în Anglia, la jumatatea secolului al XIX-lea, fiind adus de vasele pescaresti portugheze. Conform altei teorii, aceasta rasa a fost adusa cu mult înainte în Portugalia, teorie întarita si de faptul ca „labrador” în limba portugheza înseamna „muncitorul câmpului, al pamântului”

Datorita acestor calitati, numerosi aristrocrati au detinut exemplare din aceasta rasa. Printre primii poseori din Anglia, de Labrador, s-a numarat si colonelul Peter Hawker, mai târziu prin anii 1860 un numar mare de aristrocrati detineau astfel de câini devenind rapid preferatul iubitorilor de animale. Datorita aptitudinilor remarcabile de mare înotator, dar si pentru faptul ca era descurcaret în diverese medii, sunt mari câstigatori la probele de aport si la probelor de câini utilitari.

Labradorul Retriever a fost recunoscut ca rasa de Asociatia Chinologica Britanica în anul 1903.

Si desigur concursul nu s-ar fi tinut fara prietenul meu Claudiu Galca, cu frumosul sau golden, succes Claudiu!. Frumoasa pasiune, as vrea si eu un caine dar stiu ca la „bloc” ar trai ca un detinut pe viata. Caini au nevoie de libertate, au nevoie de miscare nu de patru pereti intre care sa patruleze. Acum astept sa castig la loto, imi voi cumpara o casa si o haita de caini!
Mai intai sa fac primul pas, voi incepe sa joc la 6 din 49 🙂

Cu stima acelasi

Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

Viorea ( Scilla bifolia )

Legenda spune că prinţesa Viorica era cea mai tânără dintre fiicele împăratului şi împărătesei regatului florilor. Datorită frumuseţii nemaivăzute a prinţesei, aceasta a fost ursită de cea de-a douăsprezecea ursitoare ca în primăvara vârstei de 12 ani să fie răpită de Zâna Florilor.

Cu toate încercările părinţilor ei de a o păzi, Viorica este răpită la vârsta de 12 ani, primăvara, şi este prefacută într-o floare albastră, albastrul fiind simbolul melancoliei. Această floare este aşezată între celelalte flori din grădina Zânei Florilor şi este numită Viorica, nume care este cunoscut popular şi ca Viorea.

De atunci, Viorica este o floare care înfloreşte primăvara şi care se distinge de celelalte prin culoarea albastră, sugestie clară a melancoliei, dar şi a încrederii în viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vieţii scurte a prinţesei Viorica. Aşa cum prinţesa a trăit doar 12 ani, se pare că o viorea rezistă, de obicei, doar 12 săptămâni până când se ofileşte.

Alte denumiri: Viorea, ghiorele, mereoara, zambila-de-camp, Scilla.
Denumirea speciei provine din latinul scilla, derivat din skilla, numele grecesc al unui soi de ceapa, avand in vedere forma, asemanatoare cepei, a bulbului plantei. Determinantul, bifolia, precizeaza prezenta a doar doua frunze, dar e posibil sa se intalneasca plante cu trei frunze;
Vioreaua este o plantă erbacee, care creşte în 85 de specii, originară din Europa şi din regiunile temperate ale Asiei şi Africii.
Scilla bifolia este o specie care înfloreşte primăvara devreme, fiind întâlnită atât în flora spontană, în păduri de foioase, cât şi în grădini.
Florile sunt stelate, cu 6 petale, adunate în raceme ( inflorescenţa în forma de ciorchine ), de 2 centimetri diametru, albastre, mai rar roz, purpurii sau albe. Înfloreşte la sfarsitul lui Martie începutul lunii Aprilie, cel puţin atunci le văd eu în zona în care ies la padure. Au un miros deosebit de plăcut, însă, dacă sunt rupte şi puse în apă, în cameră, se usucă după 3 zile.
Fructul este o capsulă ( fruct uscat, dehiscent ). Florile conţin uleiuri volatile. În întreaga plantă, în special în bulbi s-au identificat substanţe deosebit de iritante şi toxice.

În doze de 2-3 grame pe zi prezintă proprietăţi emetice ( efect vomitiv ), purgative, expectorante şi diuretice. Administrarea a 1-2 grame de viorea sub forma unor extracte, poate avea o acţiune favorabilă în bronşita cronica şi în bolile cardiace.

http://www.romania-natura.ro/node/422

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic12083-30.html

http://www.asociatia-profesorilor.ro/Flori-de-primavara-in-legende-3.html

Read Full Post »

Brandusa de primavara.

Brandusa de primavara (crocus heuffelianus) este o planta cu bulb, care infloreste primavara timpuriu in cele mai multe cazuri in aceiasi perioada cu ghiocelul s-au cu o intarziere se 1-2 saptamani.

 

Legenda brânduşii

„Brânduşa de primăvară şi brânduşa de toamnă au fost două surori frumoase, alungate în frig de mama lor vitregă: pe una a alungat-o într-o primăvară timpurie iar pe alta într-o toamnă târzie. Văzându-le necăjite, Dumnezeu le-a prefăcut în flori. De-atunci ele se tot caută, fără să se poată întâlni vreodată. Una, floarea celor vii, înfloreşte primăvara, iar cealaltă, floarea celor morţi, înfloreşte toamna.

Se spune că cine va aduna brânduşe de primăvara şi le va uni în cunună cu cele de toamnă, ca ele să-şi spună dorul, apoi le va da drumul pe apă, face o faptă bună, pentru care Dumnezeu îi va ierta multe păcate”.

 

Descrierea plantei

Brandusa de primavara rasare din bulbi mici ca aproape toate plantele care infloresc in lunile friguroase. Frunzele si florile brandusei apar in acelasi timp. Frunzele sunt alungite si foarte subtiri si prezinta o dunga alba. Florile brandusei infloresc deasupra frunzelor si prezinta o forma de cupa. In functie de variatea branduselor, florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii sau vargate, mai rar in natura, unde intalnim in general mov si alb mai rar

Dimensiunile plantei – frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10 cm.

Recomand sa lasam brandusele in padure unde le ie locul si sa ne aprovizionam din comert. Bulbii de brandusa cei mai raspanditi in comert sunt hibrizi olandezi cu flori de culoare mov sau galben. Bulbii se planteaza toamna in gropi cu adancimi de 5-7 cm si la distante intre plante de 5 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

 

Tratamente naturiste

1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte la spălarea rănilor ca dezinfectant şi cicatrizant. În unele zone se foloseşte şi cataplasmă din plante fierte aplicată pe ulcere varicoase în amestec cu Brusture rădăcină.

 

http://www.comarion.ro/retete_naturiste/index.php?value=Brandusa%20de%20primavara.&detalii=Plante%20detailate

http://munteanioan.weblog.ro/2009/03/25/tradiii-n-martie-6/

http://www.gradinavesela.ro/2011/02/brandusele-de-primavara-si-toamna/

http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5331653346015913377/1

 

Read Full Post »

Orientarea la Munte.

Cum ajungem la destinatia dorita la munte? Destul de simplu, urmam marcajele intalnite pe traseu. Cand ne informam asupra traseului dorit, in documentatiile de specialitate vom gasi si marcajul care urmeaza sa il intalnim pe toata durata traseului. Mai suntem informati si asupra locului unde incepe treseul, durata traseului si gradul de dificultate. Tot aici mai suntem informati si carui tip de turisti este destinat traseul (incepatori/ avansati/bine echipati) si perioadele in care traseul este deschis. Fregvent vom intalni trasee inchise pe timpui ierni.

In Romania sistemul actual de marcaje a fost adoptat din anul 1945 conform sistemului international.

Traseele de acces spre creasta sunt marcate cu : triunghi si punct de culoare: albastru, galben, rosu pe fond alb.

Traseele ce unesc alte doua trasee (numite trasee de legatura) sunt marcate cu cruce : albastru, galben, rosu pe fond alb.

Pentru traseele de creasta se foloseste marcaj banda verticala de culoare rosie pe fond alb!, in cazul crestelor secundare banda va avea culoarea albastru s-au galben pe fond alb.

Dar pentru ca traim in Romania vom intalni si exceptii. Creasta Pietri Craiului este marcat cu punct rosu, cei ce au fact acest lucru cred ca stiu exact motivul. Am inteles ca ceva de genu ca nu ii aliniat in directia lantului Carpatic. Alte excepti le vom intalni prin Calimani si nu numai, unde marcajele sunt inlocuite cu movile formate din pietre cu o innaltime de aproximativ 1M numiti calugari, muti ori mumi.

Pe trasee vom intalni indicatoare de directie pe care sunt trecute pe langa marcaj si timpul pana la cea mai apropiata cabana, refugiu ori indica schimbare de directie.

In timul deplasari recomand ca harta sa o avem lan’demana sa o consultam mereu, doar asa vom sti unde ne aflam, in ce directie ne deplasam, din ce directie venim cum se numeste raul peste care tocmai am trecut cum se numeste varful/creasta spre care ma indrept etc.

NU RECOMAND: Sa mergem pe urmele animalelor, ele au capacitatea de a trece cu usurinta peste praguri, saritori, barne, lucru ce incepatorilor slab echipati si fara experienta le va fi foarte greu s-au inposibil. Sa urmam scurtaturi, la urcare veti irosi o mar cantitate de energie, oboseala excesiva. La coborare din cauza unghiului mare riscati sa alunecati, o cadere poate fi un accident grav. Sa intrebam ciobani „care este cel mai scurt drum pana la…..” poate sa uite sa va spuna un detaliu important, ori nu il tineti minte voi, iar o scurtatura recomandata poate deveni un cosmar s-au un drum facut aiurea prin hatisuri. Aceste greseli au fost facute si de mine, la inceput de drum, deci stiu pe propria piele capcanele scurtaturilor.

Nu recomand pornirea in trasee la munte pe vreme nefavorabila.

Orientarea la munte o facem in primul rand prin citirea hartii!!!!!!!!!!!. Foarte rar vom apela la orientarea cu busola. Despre acest mod de orientare va voi povesti in urmatoarea postare.

Pentru o cat mai buna informare al incepatorilor astept adaugiri si comentarii.

Pana la o viitoare intalnire „aveti grija de voi”

Cu traditionalul Drum bun si cale batuta!

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

 

Read Full Post »

Primul traseu.

Avand rucsacul pregatit, un ritm de mers constant, cunoastem cateva notiuni de prim ajutor, echipament minim necesar, urmeaza sa alegem un prim traseu.

Pentru siguranta si reusita primei „expeditii” montane, recomand sa va adresati unei asociati/club montan din orasul vostru. Acesti oameni cunosc muntele, traseele, notiuni de siguranta etc. Pentru Medias recomand A.T.E. Dianthus.

Daca nu exista asa ceva in orasul vostru, veti fi nevoiti sa va faceti propria echipa. Primul/primele trasee trebuie sa fie scurte, fara pericole majore si daca se poate sa fie facute incepand din primavara. Recomand ca la sfarsitul traseului sa va astepte o cabana, unde puteti sa va odihniti/innoptati si sa serviti o masa calda. Asa rucsacul va fi mult mai usor. Primul traseu sa fie ceva usor, Pentru M. Fagaras: recomand ture la: Cabana Sambata, Cabana Turnuri, Balea Cascada/Lac. (recomandat doar vara), Cabana Barcaci pe curba de nivel ajungem la Cabana Negoiu, fosta cabana Suru, aici va asteapta ca si cazare doar fostele anexe. In Cindrel: Paltinis, Iezere,refugiul Canaia. Lotru: Cabana Prejba prin Sadu, dar cabana ii cam in paragina. Piatra Craiului: Zarnesti- Gura Raului- Cabana Curmatura.  Eventual chiar Cozia. Am recomandat ca prima iesire la munte sa se faca din primavara deoarece si pe treseele usoare, de acces spre cabane, poate exista pericolul declansari de alunecari al zapezi/avalanse! Sa ne reamintim avalansa de pe valea Arpasului urcare la cabana Turnuri din anii `88 parca, cand au fost ingropati in zapada oameni experimentati, cabanierul de la Podragu, acel accident a curmat viata unei tinere din Medias care avea la activ multe trasee din Carpati. Daca ati reusit sa faceti aceste prime trasee, nu mai sunteti incepatori in ale muntelui, aveti o cat de cat experienta, dar sa nu va credeti „meseriasi” mai aveti enorm de multe de invatat, dar puteti ataca trasee ceva mai dificile s-au ataca trasee de creasta usoare.

Pentru informare asupra traseului va recomand cartile din colectia: Muntii Nostrii, Monografi Montane, Sport Turism. Aici gasiti traseele descrise detaliat cu precizari si atentionari de rigoare, flora si fauna zonei, site-urile de pe net ofera putine informatii. In colectia proprie detin cateva volume care sunt dispus sa le inprumut in anumite conditii clor interesati.

Gutaii – M.N – D. Istvan, S. Popescu, I. Pop

Vrancei – M.N – Florin Roman

Semenic- M.N – Mihai Grigore

Latoritei – M.N – Ghe. Ploaie

Tarcau – M.N – C. Brandus, C. Grasu

Macin – M.N – Mihai Gabriel Albata

Obcinele Bucovinei – M.N – Nic. Barbu, Liviu Ionesti

Piatra Craiului – M.N – Ioan Ionescu – Dunareanu

Bargau – M.N – Traian Naum, Grigore Moldovan

Muntele Mic-Tarcau – M.N – Gh. Nitulescu, Danut Calin

Muntii Calimani – M.M – Traian Naum, Emil Butnaru

Poteci si cabane in muntii Fagaras – S.T – Ilie Fratu

Pentru reusita postului astept comentarii si adaugiri.

Pana data ce vine „ aveti grija de voi”

Drum bun si cale batuta.

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

Conditia fizica.

Acest post il afisez datorita unei discutii avute cu un prieten pe mess, referitor la conditia fizica necesara, si a antrenarii organizmului pentru a face fata conditiilor mai deosebite mersului pe munte.

Conditia fizica este esentiala pentr-u o tura montana reusita. Daca uni, nu au nevoie de un antrenament mai deosebit, avand o viata dinamica un loc de munca ceva mai brut unde muschi sunt folositi mai des, alti cu o viata mai linistita, s-au avand un loc de munca mai „lenes” au nevoie de ceva miscare, au nevoie sa isi formeze un mers si o rezistenta pentru un organizm apt la ceva eforturi la munte.

Primul pas ar fi sa ne antrenam mersul sa il adaptam la marsuri lungi, pentru aceasta vom stabili un traseu prin oras de vreo cativa km, dar sa avem si ceva rampe de urcat, incaltam viitori bocanci de munte si facem prima tura dar sa nu uitam sa il si cronometrem, asa obisnuim piciorul cu bocancul si bocancul se va forma pe propriul picior, va disparea pericolul de a face besici de puroi in talpa, si riscul de a aparea rosaturi cauzate de bocanc. Repetam acest traseu, chiar concurand cu alti trecatori mai grabiti, iar timpul trebe sa fie din ce in ce mai scurt. La obtinerea unui timp bun, vom cunoaste ritul nostru de mers, care sa ne caracterizeze si care sa il folosim ori cand la munte fara sa ne oboseasca/epuizeze.

Faza a doua, ar fi sa ne antrenam pentru mai multa rampa dar si ceva greutate in spate. Ne alegem un traseu cu ceva dealuri, cu rucsacul in spate cronometram prima tura, apoi incepem sa umplem sacul cu bidoane de apa, de la izvorul de dupa copaci , 2-4-6…. etc kg, desigur greutatea o marim treptat si incercam sa scadem timpul de parcurs. In general pentru o tura de 1-2 zile nu vom cara mai mult de 15 /20 de kg.

Avantaj, invatam sa aranjam in sac obiecte fara sa ne jeneze, sa echilibram sacul, ne acomodam cu greutatile si pantele, iar la intoarcere acasa daca schimbam apa cu una proaspata, vom consuma apa ieftina si curata de izvor.

Pentru ca postul sa fie cat mai complet astept alte sugestii.

 

In incheiere „aveti grija de voi”

Drum bun si cale batuta

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

Read Full Post »

Ghiocei.

Am auzit odata demult o legenda despre vestitorii primaverii. Cica demult cand foametea bantuia pe pamant undeva intr-un sat oameni nu au mai avut ce le da drept hrana copiilor. Atunci ei au incercat sa ii duca in satul vecin unde mancarea nu lipsea. Drumul era greu si trebuia sa se- mearga printro padure deasa. Din cauza frigului si a foamei, sarmanii copii au cazut unu dupa altu prin padure si viata li sa stins. Atunci Bunul Dumnezeu a hotarat sa transforme acesti copii in flori, asa au aparut ghiocei pe pamant.

Curios ii ca aceste flori nu ingheata chiar daca dupa rasarire s-au dupa inflorire temperaturile scad cu mult sub zero grade. Acest lucru ii posibil datorita antigelului natural ce se gaseste in aceste flori.

Ghiocelul ii si o planta cu efecte benefice in medicina naturista. Un leac impotriva epilepsiei, problemelor neurologice si neuromusculare, dar si impotriva Alzheimer.

Daca doriti sa aveti in gradina ori in fata casei ghiocei, mergeti in padure si culegeti acei bulbi care se formeaza in locul flori. Bulbul trebuie  sa aiba o culoare maronie, inchis. Saditi bulbi in pamant la circa 5 cm adancime iar in anul viitor privirea va va fi incantata de frumusetea flori de ghiocel.

Nu scoateti bulbi de ghiocel din padure, deoarece rata de resadire are rata de succes de sub 25 %.

Distrugand bulbul unui ghiocel padurea devine mai saraca!!!

Cu prietenie acelasi –  Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »