Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Drumetii.’ Category

Vrand nevrand ma plimb pe strazile unui vechi oras din Ardeal, incarcat de istorie, imi atrage atentia curatenia de pe strazi din parcuri, lumea chiar grabita este politicoasa, copiii ce ies din scoli nu se fugare, nu se injura si nu se ameninta, nu se trag de ghiozdanele grele ce le atarna pe spate. Parcul din fata primariei este de o curatenie perfecta!. Nici nu se compara cu ce avem noi in Medias.

Centrul istoric este perfect refacut, toate cladirile sunt restaurate si zugravite.

Ca sa ma conving ca nu doar parcul din fata primariei arata asa merg in parcul „Avram Iancu”

Nu imi vine sa cred! Curat peste tot! Fara harti, ambalaje, cornete,pahare etc. Incredibil, acest oras nu este sub asediul omniprezentului PET! Credetima nu am vazut nici macar un exemplar abandonat sub vreo tufa ori banca din parc. Parcul este deosebit, fantani arteziene, bancute deosebite fara urme de noroi care sa ateste ca vreun copilas scapat desub control a incercat o excalada. Topogane, balansoare, leagane.

Un bazin unde niste ratuste viu colorate isi curata penele. Pesti colorati cu miile din specia Koy, pesti maricei cu greutatea intre 2 si 4 kg. Credetima ca stiu ce afirm. Acesti monstri mai timizi nu se apropie de marginea bazinului. Adancimea bazinului nu este mai mare de 0.50 cm.

Daca toate acestea ar fi fost in Medias, anumiti  cetateni de o anumita etnie ar fi avut ce manca gratis!

Stejarul lui Avram Iancu frumos amenajat, protejat si semnalizat isi spune linistita povestea. Oamenii acestia nu lasa nimic la voia intamplarii.

Am intrebat un prieten ce sa -i aduc din Blaj, a cerut o placinta cu ceapa, deci orasul are si un produs traditional cunoscut de concitadinii mei, eu mai recomand in afara de vizitarea orasului si covrigi cu mac.Va doresc vizionare placut,  si pofta buna atat la placinta cat si la covrigi!

Pana la o noua intalnire „aveti grija de voi” Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

Anunțuri

Read Full Post »

Dimineata calduroasa, cu mult soare,  te indeamna la o plinbarica prin natura.

O gura de apa la Izvorul Dorului, unde raman placut surprins de curatenia din jurul izvorului cat si de urmatorul „afis”

Semn ca sunt in Medias oameni care iubesc intradevar natura.

Ghiocei isi scot palaria alba la purtat si padurea pare vie, insufletita de ciripitul pasarilor. Adun ceva flori fara a scote cu bulb, aceste frumuseti.  La un momendat constat ca in buchet a poposit un oaspete ciudat. Pare o pasare colibri in miniatura, ori o creatura extraterestra. Eu asa ceva nu am vazut pana in prezent.

Voi ati vazut asa ceva? ce nume poarta? Multumesc de ajutor!

Pana la o noua intalnire „aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tibi Rus (dianthus2rt)

 

 

Read Full Post »

Saptamana trecuta am perticipat la un concurs cu urmatoarea povestioara. Am avut ceva noroc si am castigat premiul, un topor marca Wetterlings Genuine Hickory,  oferit de  Green Marine.

Concursul s-a desfasurat pe blog -ul:

http://beargryllsromania.wordpress.com/

Imagine este de la „festivitatea de decernare ” al premiului.

deci :

Era prin ’88, cand am descoperit Calimanii, datorita prietenilor nostril din Tg. Mures de la ProNatura. Ei acolo se simteau acasa ca noi medeseni prin Fagaras.

La intalnirea saptamanala al Dianthus-ilor am propus o iesire mai deosebita, o tura prin Calimani. Toti au fost surprinsi, stiau ca nu sunt adeptul turelor de 2 – 3 zile in muntii mai indepartati, unde totul este contra cronometru. Calimanii se incadrau in aceasta categorie de munti indepartati, ptr. ca se ajunge greu din Medias.

Vineri am cerut o zi de concediu pe sambata si cu rucsacul in spate am dat navala in autogara sa prind autobuzul de Tg. Mures. Insotit de Kurti si Brigite, Corina, Anisoara etc. Eram o trupa de 12 persoane.

Ajunsi in Mures, repejor in trenul ce urma sa ne duca la Lunca Bradului, punctul de intrare in traseul ce urma sa il strabatem. Din Lunca B. Am prins o ocazie, spre ruta dorita, masini erau berechet, doar se taiau padurile din Calimani!. Reghinul trebuia sa fie aprovizionat cu lemn.

Ocazia nea transportat pana la o cabanuta forestiera, undeva pe Piciorul Pietrosului. Pana acum eram super fericiti, tot forestierul de vreo 4-5 ore lam strabatut in 1,1/2 ore. La canton ne’am instalat confortabil, muncitori tocmai urmau sa plece spre case, asa ca, contra a 1 litru de „Ochi lui Dobrin”, rachiu de prune ce se gasea pe acele vremuri berechet prin magazine ne’au cedat cantonul.

Seara am petrecut de minune, foc in soba, lumanari si lampi de carbit palpiind, chitara ce ne insotea si ne inveselea.

Dimineata devreme, cei nominalizati si subsemnatul neam trezit devreme, am inghitit ceva usor, pe fuga. Am reglat busola dupa harta sa stiu in ce directie se gaseste vf. Negoiul Unguresc. Inpachetat in rucsaci usori de tura strictul necesar plus o coarda cateva carabe si o centura si dai pe triunghi albastru spre primul varf, urma sa intalnim traseul cruce albastra care urma se ne scoata pe varf.

Pasi ne purtau de vreo ora si ceva direct spre varf, soarele ardea nemilos, cand am auzit prima bubuitura, initial am crezut ca ii vreo masina forestiera ce lucreaza si sambata asa ca am continuat drumul fara nici o ezitare. Ce era ciudat ca nu zaream si nu auzeam pasarile ciripind, mustele ne atacau neincetat. O boare de vant a inceput sa ne racoreasca fetele transpirate. Bucurie in randul trupetilor, dar mie mi’sa aprins beculetul de alarma, le’am inpartasit si colegilor temerile mele, cum ca va urma o furtuna. Semnele existau. Au cam ras de mine si am continuat traseul, nu mai aveam mult de mers si ajungeam sub varf, iar deacol in juma de ora excaladam vf. Cerul a inceput sa se intunece brusc, soarele disparuse in totalitate, nori negri deasupra capetelor, aproape ca puteau fi atinsi cu pioleti cu coada lunga de tura. Vantul era direct rece, si vuia de mama focului. O noua bubuitura chiar deasupra capetelor. Atunci am constientizat pericolul. La aproximativ 1850 de metri in plina furtuna!

Primul lucru trebuia sa scapam de obiectele de metal, fulgerele lovesc mai usor in metal, pioleti si carabine. Leam asezat gramada sub un pietroi sa nu fie duse de apa. Am scapat de atractia fulgerului.

Pasul doi, trebuia sa pierdem din altitudine, sa scapam de traznete, galagia produsa duce la pierderea auzului.

Urma sa coboram dar poteca serpuia lin spre o altitudine joasa, asa ca am hotarat sa o luam spre vale nu pe poteca ci direct, am cautat busola sa reglez unghiu in directia in care urma sa coboram. Ia busola de unde nu’i, am constatat ca in graba am uitat-o pe masa in cabana. Am luat o cana de plastic, am turnat apa, am asezat o frunza uscata pe care am asezat un ac. Cunoscatori stiu ca acul va indica directia N-S. Geografic al pamantului. Am coborat in directia in care indica unul din capetele aculi. Traznetele bubuiau prin vazduh iar noi cu gura cascata coboram dar fara sa fugim. Daca cineva near fi vazut ar fi ras de moi, „ iata cascatii”. Dar avea un rost acest lucru, daca ai gura inchisa unda de soc poate sparge timpanul s-au in cele mai usoare cazuri sa ramanem vreo cateva ore cu un tiuit puternic in urechi, gura cascata inlatura acest fenomen, unda intra si prin gura si loveste timpanul din doua directii mentinindul aproape fara miscare. Nu fugeam deoarece curentul care l-am fi facut alergand spre vale ar fi atras fulgerele. Am coborat cat am coborat apoi cerul s-a dezlantuit si asupra noastra. In ultima secunda am tras pelerinele de ploaie pe noi, am asezat rucsaci si coarda pe jos, fiind de tura nu aveau cadreu metalic, si neam ghemuit pe rucsaci, asa am fost izolati electric fata de sol, deci daca ar fi traznit in jurul nostru curentul nu near fi afectat. Am ramas acolo vreo 3-4 ore. Dupa ce furtuna a trecut, am constatat ca tura pe munte era ratata, nu mai puteam continua, rucsaci plini de apa, hrana uda ca si bocanci si partea de jos a pantalonilor. Intunericul se apropia, stiam ca nu vom ajunge la caton pana la lasarea seri. Asa ca, am remontat mica busola, am urcat inapoi in poteca sa recuperam pioleti si carabele, apoi am inceput coborarea spre padure. La adapostul unei stanci mai mari la vreo 25-30 de metri de liziera paduri neam intocmit micul adapost unde urma sa innoptam. Fetele au intocmit o vatra si au adunat tulpini de plate uscate, chiar daca acum erau ude urmau sa ne fie de ajutor. Baietii am intrat in padure, am cautat pomi uscati, doborati de furtuni si ninsori, am adunat vreascuri, apoi am inceput sa cioplim cu pioleti crengi ceva mai groase, apoi chiar niste butuci, lemnul era de stejar s-au fag, astia tin jarul si focul ezista mai multa vreme. Leam carat la locul hotarat pentru popas. Din rucsaci am scos bricheta si bucatile de cauciuc ce le aveam in pungi de plastic, cu bricheta am aprins cauciucul care a aprins tulpinele de plante care au aprins vreascurile care au aprins crengile care au aprins butuci care ne-au incalzit toata noaptea si au uscat incaltarile, pantaloni si rucsaci. Limbile lungi si vesele ai flacarilor si fumul se ridica spre inaltu’l cerului, semn ca adoua zi vremea va fi frumoasa. Tehnica de aprindere al focului in conditii de umezeala totala (dupa ploaie am invatat’o de la oierii din Cindrel). Cauciucul trebuie sa fie din cel subtire de la camerele de bicicleta s-au cea taiata dintr-o cizma de cauciuc veche.

Cand noaptea se crapa de ziua, am stans focul ce lam intretinut pe toata perioada camparii, cenusa ramasa am inprastiat’o in jur, asa am fost siguri ca tot jarul este stins si nu a ramas ceva ce ar putea provoca incendiu iar iarba se putea regenera in vatra noastra, chiar daca radacinile au ars, vantul isi face datoria si aduce seminte in acel loc care se prind cu usurinta, daca lasati cenusa gramada, semintele cad pe cenusa si nu au posibilitatea a incoltii.

Intorsi la cantonul forestier prieteni ramasi aici neau primit cu bratele deschise bucurosi ca nu s-a intamplat vreun accident.

Micile tehnici cunoscute de noi au reusit sa ne tina in siguranta pe crestele Calimanilor in conditii de furtuna.

Pana la viitoarea intalnire

Aveti grija de voi, cu stima

acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

A TRECUT CEVA TIMP DE LA VIZITA MEA LA CABANA NORA DE PE RAUL SADULUI. AVENTURA A FOST FANTASTICA, CAND AM AJUNS, CERUL TOCMAI PLANGEA. FERI NE-A INTAMPINAT SI REPARTIZAT CAMERA. A URMAT INSTALAREA, CARE UNDE DOARME. AM ALES UN PAT LA ETAJ DIN EXPERIENTA STIU CA PATURILE DE LA ETAJ SUNT MAI CALDUROASE.

M-AM PREZENTAT IN SALA DE MESE AFLATA IN CORPUL ALATURAT SI CU O BUSOLA IN MANA M-AM INSCRIS IN PROBA DE ORIENTARE, CA DOAR MA AFLAM LA LIRA DIANTHUS.

FIIND ULTIMUL INSCRIS AM AVUT TIMP DE UN CEAI DE HAMEI DE TIMISOARA AMESTECAT CU APA DIN GRECIA ZONA ALEXANDRIA.

NU AM ABUZAT STIAM CE MA ASTEAPTA, DOAR TERENUL DE JOACA AL ORIENTARII ERA INTR-O PANTA DE NICI IEPURII NU PUTEAU STA IN PICIOARE. CAND MI-A VENIT RANDUL LA ORIENTARE SI VREMEA A RAMAS UIMITA CA PLOAIA S-A TRANSFORMAT IN LAPOVITA, SA IMI USUREZE SITUATIA, IAR APA DIN PLOAIE SA NU MA UDE PANA LA PIELE. M-AM DESCURCAT BINISOR, AM GASIT TOATE POSTURILE DOAR TIMPUL SCOS M-A CLASAT PE ULTIMUL LOC. NU IMI E RUSINE, CEILALTI CONCURENTI NU AVEAU NICI JUMA’ DIN VARSTA MEA.

AU URMAT DIFERITE PROBE PRECUM TEORIE, DESEN CU TEME MONTANE, PROBA SURPRIZA CE A CONSTAT IN DECORAREA UNUI BISCUITE.

AM MERS CU TOTII LA MASA, DUPA CATEVA ORE NE-AM REUNIT PENTRU VIZIONAREA DE SLIDESHOW-URI PREGATITE DE CONCURENTI. PROBA CULTURALA A FOST ATAT DE INTERESANTA! MUZICA, POEZIE, GLUME, MIMA, FOLK.

NATURA SI EA A FOST IMPRESIONATA DE ATATA CULTURA INCAT A INCEPUT SA NE TRIMITA MULTUMIRI SCRISE PE FULGI MARI DE NEA.

DUPA DISCOTECA AM MERS LA SOMN, NOAPTEA A TRECUT IN LINISTE IAR DIMINEATA CAND SE CRAPA DE ZIUA AM DESCHIS OCHII SI TABLOUL HIBERNAL ERA DE NEIMAGINAT.

(NATURA NE-A MULTUMIT CUM A STIUT EA MAI BINE PENTRU ACTIVITATILE DIN TIMPUL LIREI DIANTHUS.)

IARNA IN TOATA REGULA.

AM FOST CU TOTII INCANTATI DE STRATUL DE ZAPADA, O SCURTA BULGAREALA, UN MIC OM DE ZAPADA, CATEVA IMAGINI INCHISE IN APARATELE DE POZAT, DECERNAREA PREMIILOR SI CU RAMAS BUN AM PLECAT SPRE CASELE NOASTRE.

ACASA AM ELIBERAT POZELE SI IATA CAPTURILE MELE MAI REUSITE. SPER SA VA PLACA.

PANA DATA CE VINE

„AVETI GRIJA DE VOI” SI O IARNA FERICITA

CU STIMA ACELASI TIBI R. (DIANTHUS2RT)

Read Full Post »

Odihna. Cat mai multa odihna, ca vorba aceea, nimeni nu a murit de odihna prea multa. A venit vremea ca si natura sa faca pasul spre odihna prin venirea toamnei. Padurea imbraca mantaua colorata a toamnei, ruginiul predomina padurea. Agricultorii aduna recolta de pe ogor. Am primit invitatie de la rudele mele de la tara sa le vizitez. „Hai mai pana la noi sa bem impreuna un pahar de tulburel, mai duci si tu o varza, un morcov, un patrunjel”. Ajuns in sat, ma cuprinde un sentiment al nostalgiei. Sunt in satul in care au trait bunicii, s-a nascut mama mea, am petrecut vacantele, s-au aprins primele sclipiri in ochi dupa cate o fatuca, am pescuit pe „Dunarita” si cate si mai cate aventuri ale copilariei. Pe vremuri cunosteam fiecare locuitor al satului, fiecare copil unde locuia. Salutam la tot pasul, simteam ca sunt de-al locului. Acum nu cunosc aproape pe nimeni. Salut lumea instinctiv, asa e frumos la tara! Simt ca sunt un strain. Si acum ca si in copilarie sunt atras de biserica Reformata. Situata in mijlocul satului, pe o dalma nu prea inalta. Acum un monument istoric de categoria B. precum zice si panoul informativ, ca doar toti stim ce sunt acelea monumente istorice de cat. B.

Poate ca biserica este vie in amintirea mea deoarece rudele mele locuiesc la doi pasi. Seara
inainte de culcare ultimul lucru ce-l vedeam era biserica si desigur in zori de zi cand ma
trezeam tot silueta alba o zaream intaia data.

Tot din curtea rudelor in zare se mai vad si muntii mei dragi, Apusenii, zona Rameti.

Si ultimele doua poze din curtea vecinului 🙂

Pana data viitoare, va salut cu stima

Acelas Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

Concediu, concediu binemeritat, concediu mult asteptat.

Fie’mea in vacanta, sotia in concediu.

Imi vine o idee traznita, „copii ori spune lucruri traznie” da mie imi vin idei traznie.

Am vazut caldarea glaciara a Bali Lac de vreo 5-6 ori. Si de la Podragu si de la Negoiu venind.

Restu clanului doar prin poze pe internet ori in albumul meu de ras, datat anii ’80-’90. Poze alb/ negru, ingalbenite, developate in baie.

Vin cu propunerea de a servi micul dejun la Balea Lac.

Deci sambata dimineata ma trezesc la 6.00 A.M. Imi prepar urgent un Jakobs mare, negru, si tare, aprind o tigara, desfac ziarul preferat la care sunt abonat, gratuit, Kaufland :), la rubrica rebus.

Aud zgomot din dormitor, sotia ma apostrofeaza ” doar pe tine te trezesti? ”

Dau desteptare generala. Ne inbarcam in Italianca (fiat-ul familial) si iatane la drum. Desigur pentru ori ce eventualitate umblam prin congelator, niste cafea, apa minerala si racoritoare de la supermarket.

Prin Sibiu unu ma clacsoneaza si imi arata degetu mijlociu prin sens giratoriu, altu pe Transfagarasan, aflat in fata mea, ma streseaza ca franeaza la fiecare viraj cu toate ca ne deplasam cu 20 de Km /ora.

Ajungem cu bine la lac. Parcare 5 lei. Intram in cabana da suntem anuntati ca trebe sa asteptam vre’o 1 ora pentru a servi masa.

Dam o fuga la porbagajul italiencei, umplem „desaga” so o luam la pas spre creasta. Era singurul loc ne aglomerat.

Dupa un mic dejun copios, din cauza vantului, coboram la ce a mai ramas din „ghetar” dam o tura pe la tarabe, gustam niste buz (mamaliga cu branza la gratar), covrigei, admiram curajosi de pe tiroliana cu urechile astupate, pietrele de mina si semi pretioase.

Frigul ne razbeste, pornim motorul si pornim din parcare da deplasarea ii scurta. Soseaua ii aglomerata, masini parcate in fiecare cinci metri, in fiecare curba. Proprietari isi catara copii si sotiile pe stanci pentru ai poza la „munte”.

Unde sunt politai din Sb. care au norma? PAI MAI DOMNILOR,  INTR-UN SFARSIT DE SAPTAMAN VA FACETI PLANU PE 1 LUNA AICI.

Doamne! unde ii Balea de alta data?

Fericit ca micul dejun a fost servit la peste 2000, ca prima zi de concediu a fost un succes da trist ca muntii sunt batjocoriti ma intorc spre casa. „Pilotez” cu 90 sa nu platesc vre’o bucurie.

Sfat: Vizitati Zona Balea in cursul saptamanii.

Cateva imagini de la Balea puteti vedea : http://my.opera.com/dianthus2rt/albums/slideshow/?album=4067052

Pana data ce vine „aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »