Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2011

A sosit timpul sa va povestesc despre orientarea cu ajutorul hartii si al busolei. Este una din cele mai sigure orientari posibile, probabil doar pozitionarea cu G.P.S.-ul intrece in siguranta acest procedeu.

Pentr-u inceput trebe sa stim unde se afla Nord-ul de pe harta cu care urmeaza lucram, pe unele harti aceasta directie ste indicata prin-trun simbol standard ce il puteti observa in imaginea de mai jos.

In cazul in care acest semn lipseste Nord – ul se afla in partea superioara a hartii.

Acum sa va vorbesc despre partile componente ale busolei.

1)     Placa de baza. Pe ea sunt montate celelalte parti mobile si diferite inscriptii.

2)     Lupa. Marim semnele conventionale ale hartii ptr. o mai buna vizionare dar putem aprinde si focul.

3)     Indicatorul de directie. Indica directia in care urmeaza sa ne deplasam.

4)     Divizatii. Diferite scale de masura al distantelor pe harta.

5)     Cadran gradat mobil. Pe acest cadran sunt inscriptionate punctele cardinale, gradele din 2 in 2 grade.

6)     Sageata de orientare. Se gaseste pe cadran mobil si indica punctul Nord al cadranului.

7)     Ac magnetic. Partea rosie indica intotdeauna Nord-ul magnetic.

8)     Lini ajutatoare. Pe unele harti se gasesc trasate niste lini foarte subtiri indreptate inspre Nord. Aceste lini ne ajuta sa pozitionam cadranul pe pozitia Nord.

9)     Cititor de grad. In acest punct citim gradele indicate de cadranul mobil dupa rotire.

Cum procedam?  Eu am ales sa aflu directia dintre localitatile Medias – Sibiu. Pentru aceasta am asezat busola dinspre plecare la destinatie in asa fel incat marginile busolei sa atinga cele doua puncte, indicatorul de directie sa fie spre destinatie.

Rotesc harta fara sa misc busola in asa fel incat acul magnetic cu partea rosie (Nord) sa fie indreptata spre Nord-ul hartii.

Ultimul pas ii sa suprapun sageata de orientare ce se gaseste pe cadranul mobil cu acul magnetic adica Nord peste Nord, acest lucru il facem prin rotirea cadranului,  in pozitia cititorului de grad citim gradele spre directia Sibiu. In cazul nostru 198°. Directia de mers o indica „indicatorul de directie”

Acum pot aduna harta, imi iau un reper foarte vizibila de ex. Un pom deosebit prin forma s-au inaltime, un turn, un varf de deal, o constructie etc. Ma indrept spre acea locatie care trebuie sa fie vizibil pe tot parcursul traseului. Atentie!! Aceast reper trebe sa se incadreze perfect in directia de deplasare. Cand ajung la reper reglez din nou busola prin suprapunerea celor doua puncte de Nord, partea rosie al acului magnetic si sageata de orientare de pe cadran, verific unghiul care trebuie sa fie desigur 198° iau alt reper si asa mai departe pana la Sibiu.

Pe viitor voi dezbate calculul distantelor pe harta si aprecierea distantelor in teren.

Acum  va spun Drum bun si cale batuta, „aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

P.S. Aceasta postare m-a disperat 🙂  am inceput sa il scriu in Text Document, cand am terminat de scris s-a luat curentul si, si stiti voi, ce a urmat mai ales ca nu am salvat nimic 😦 . Cine face ca mine ca mine sa pateasca!!! Abia am mai avut rabdare sa il refac!!!

Read Full Post »

Luni spre inserat veneam dinspre Ludus, dupa doua zile petrecute la „tara” in natura printre produse eco, aer curat, doua zile de sarbatoare. Rasnita din masinuta a murit asa ca dezbateam cu sotia cele doua zile petrecute la prietenii de la hodaile Ludus-ului.

Pe hula de la Botorca imi vine o idee traznita si o chinui pe „Negruta” pe ogasele ce duc spre Romanesti, spre rezervatie, cum imi place mie sa o numesc. La iesire din satuc privirea ne e atrasa de splendida priveliste a Fagarasilor, imbracati in mantie alba de zapada.

Ajunsi la dealul Furcilor cum se numeste zona ariei protejate constat cu parere de rau ca Ruscutele au inceput sa paleasca, luciul florilor a cam disparut, culoarea galbena incepe sa se inchida. Nu am zabovit mult, grabindu-ne spre casa sa admiram Fagarasii de pe Hula Baznei.

Ajunsi aproape de Blajel sunt nevoit sa opresc din nou, un adevarat covor de Papadii se intinde in dreapta drumului. Cred ca vreo cateva sute de mii de nu mai mult, ar putea fi o adevarata plantatie. Trag cateva cadre si din nou la drum.

Dupa ce trecem de Lele’Ana, ajungem in acea „parcare” ce pretentii am si eu!!, doar nu are pic de asfalt, doar pamant batatorit,(ar trebui organizat aici un adevarat punct de belvedere ca merita) care in aceasta dupa-amiaza a gazduit vreo 5-6 masini,doar cat am zabovit eu peacolo, 9-10 persoane fotografiau splendoarea muntilor inzapeziti, cu telefoane, aparate de pozat, sau filmau splendoarea.

Am tras si eu cateva „cadre” cu petarda mea, si Apropindu-ma de marginea prapastiei, cautand un unghi cat mai potrivit, privirea a fugit in hau. Contrastul vazut acolo ma dat pe spate. Gandul a fugit la tinerii ce in toamna trecuta cu ocazia marii ecologizari de Let’s do it Ro. au muncit aici sa scoata din rapa de 35-40 m deseurile aruncate aici de medieseni.

Rusine celor ce confunda natura cu o uriasa ghena de gunoi!!! Si ne miram ca nu avem vizitatori ca si alte orase medievale? Contrastul dintre frumos, unic si mizerie, nepasare alunga turistii!!!

Pana data ce vine „aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

P.S. Nu am idee dc, dar in ultimul timp pozele ce le afisez pe wordpress   apar  cam naspa.

Read Full Post »

Tuturor membrilor, colaboratorilor, sponsorilor si familiilor acestora le uram cu caldura si prietenie : Paste Fericit !

Presedinte A.T.E. Dianthus

Feri Teglas.

Read Full Post »

A inflorit Ruscuta de Primavara (Adonis vernalis L.)  din aria protejata de la Romanesti. Floare protejata.  Se mai numeste si Floarea Pastelui.

Legendele spun ca lacrimile cazute din ochii lui Iisus rastignit pe cruce s-au transformat in aceste flori frumoase galbene.

Planta: Specie ierbacee, perena, de 10-40 (50) cm ; partea subterana : rizom brun-închis, scurt si tare, gros de cca. 3 mm, cu numeroase radacini fibroase ; tulpina aeriana – cea florifera erecta ; ramificata, glabra, foliata ; lastarii sterili lipsiti de frunze bazale, cu scvame brune, membranoase la baza ; frunzele – numeroase,de 2-4 ori penat sectate, cu lacinii înguste, late de 1 mm, rasfirate ; flori-solitare, mari pîna la 8 cm diametru, cu 5 sepale, 10-20 petale pîna la 4 cm, galbene-aurii stralucitoare, numeroase stamine si pistile ;fructul – polinucule ; nucule globuloase de 4 mm diametru, cu suprafata cu verucozitati si peri scurti, cu rostru încîrligat, monosperme.

Înflorire : Aprilie – Mai

Este o specie raspindita mai ales in judetele Cluj, Bistrita-Nasaud, Alba, Hunedoara, Sibiu si Mures, dar poate fi intilnita si in Dobrogea (jud.Tulcea)
Ruscuta de primavara este putin pretentioasa. Fiind o planta iubitoare de soluri calcaroase.
Pregatirea plantei în vederea prelucrarii: Uscarea trebuie facuta imediat dupa recoltare, de preferinta pe cale artificiala, pentru pastrarea principiilor active. Pe cale naturala, uscarea se face în poduri acoperite cu tabla, cu ventilatie buna. Planta trebe sa fie recoltat în timpul înfloririi, fara portiunea inferioara a tulpinii cu solzi bruni-negriciosi, fara radacina si fara portiuni lemnificate ; impuritati : plante decolorate si fructificatii.

Utilizari terapeutice: Actiunea preparatelor de Ruscuta de primavara datorita prezentei glicozidelor cardiotonice este de tip digitalic. Prezinta avantajul ca nu se cumuleaza ca digitalicele. În secundar, are actiune diuretica, calmanta, usor hipertensiva, dînd bune rezultate în tahicardiile si extrasistolele de natura nervoasa, în tulburari neurovegetative. Pentru actiunea diuretica este indicata în pleurite si în ascite de natura hepatica. Din planta uscata se prepara infuzie, extract, sirop, pilule, medicamente care se administreaza numai cu avizul medicului. Pentru a obtine rezultate mai bune în tulburarile neurovegetative, tinctura de Ruscuta de primavara se asociaza cu tinctura de Lacramioare si Valeriana.Trebuie mentionat aici si faptul ca planta se va utiliza numai cu avizul specialistului in domeniu deoarece nerespectarea dozelor prescrise poate da efecte nedorite: fenomenele de aritmie si oprirea inimi in diastola.

Fiind o planta otravitoare, se vor spala bine mainile la terminarea lucrului cu ea.

Doza maxima pentru planta uscata este de 1 g o data si 3 g în 24 de ore.

http://www.culinar.ro/articole/farmacia-verde/afla-mai-multe-despre-ruscuta-de-primavara/199/1366/

http://www.ziaruldeiasi.ro/naturist/plantele-medicinale-din-aprilie-ruscuta-de-primavara~ni5ct8

http://selene.ro/articole/ruscuta_de_primavara

foto: Corina R. (dianthus2rc)

Read Full Post »

In aceasta postare am sa vorbesc de orientarea cu ajutorul harti. Ii una din cele mai sigure orientari. In acest caz este necesară determinarea unor repere vizibile si sigure din terenul ce ne inconjoara, urmeaza determinarea poziţiei lor pe hartă, apoi se va mişca harta astfel încât poziţia reperelor alese din jurul nostru să corespundă cu poziţia lor pe hartă. Pe parcursul deplasării se urmăreşte ca harta să fie orientată după poziţia elementelor din jurul nostru.

Cred ca ne mai amintim cu totii de orele de geografie unde am invatat unele elemente si semne ce le gasim pe harta, eu am sa postez semnele specifice hartilor montane, tot aceste semne le vom gasi si in hartile de orientare. Daca cunoastem semnele si elementele care compune harta avem o imagine perfecta asupra locului unde ne aflam iar orientarea ne va fi o joaca. Scara hărţii este raportul care ne arată de câte ori a fost micşorat terenul (lungimile şi suprafaţa) pentru a fi reprezentat pe hartă. Scara poate fi reprezentată sub 2 forme: numeric / grafic. Scara numerică este cea mai des întâlnită. Ea este exprimată sub forma unei fracţii al cărei numărător reprezintă unitatea de măsură, iar numitorul este numărul care arată de câte ori liniile din teren sunt reduse pe hartă. Exemplu: 1:25000, 1:50000 etc.

Pentru uşurarea utilizării scării numerice este bine să se reţină următoarea regulă: dacă de la numitorul scării se vor tăia ultimile 2 zero-uri, atunci numărul rămas indică câţi metri reprezintă pe teren un centimetru de pe hartă. Scara grafică este reprezentată printr-o linie dreaptă divizată în părţi egale. Pe scările grafice se arată prin cifre care este distanţa în metri corespunzătoare unei diviziuni. Se foloseşte mai mult pe hărţile turistice.

Direcţia Nord este un alt element care apare pe hartă sub forma unor linii subţiri verticale paralele între ele, indicând direcţia N prin săgeţile de la unul din capete. Dacă nu există aceste linii, obligatoriu harta va avea indicată direcţia N printr-o simplă săgeată.

Semnele convenţionale sunt esenţiale pe o hartă şi sunt prezentate într-o listă de la marginea hărţii numită legenda hărţii

 

1.stana, 2. movila, 3.vale, 4.bot, 5.abrupt, 6.vagauna/strunga, 7.rapa, 8.cariera, 9.gavan/depresiune, 10.valcea/vale seaca, 11.sa, 12.terasa, 13.groapa, 14.stana, 15.cladire izolata, 16.izvor, 17.pod, 18.panda/foisor/observator, 19.linie inalta tensiune, 20.sant, 21.lac/iaz/elesteu, 22.poteca nemarcata, 23.borna silvica, 24.iesle, 25.linie ferata ingusta, 26.podet, 27.mlastina, 28.panta abrupta, 29.panta lina, 30.varf.

Referitor la pozitia 28, unde liniile de nivel sunt apropiate trebuie sa stiti ca acolo panta este abrupta iar la pozitia 29 daca liniile de nivel sunt mai indepartate acolo panta este mai lina/mica.

Acum, ca am deslusit semnificatiile harti am mai facut un pas in cunoasterea si pregatirea vietii de montaniard.

Va doresc drum bun si cale batuta

„Aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

Saptamana trecuta am perticipat la un concurs cu urmatoarea povestioara. Am avut ceva noroc si am castigat premiul, un topor marca Wetterlings Genuine Hickory,  oferit de  Green Marine.

Concursul s-a desfasurat pe blog -ul:

http://beargryllsromania.wordpress.com/

Imagine este de la „festivitatea de decernare ” al premiului.

deci :

Era prin ’88, cand am descoperit Calimanii, datorita prietenilor nostril din Tg. Mures de la ProNatura. Ei acolo se simteau acasa ca noi medeseni prin Fagaras.

La intalnirea saptamanala al Dianthus-ilor am propus o iesire mai deosebita, o tura prin Calimani. Toti au fost surprinsi, stiau ca nu sunt adeptul turelor de 2 – 3 zile in muntii mai indepartati, unde totul este contra cronometru. Calimanii se incadrau in aceasta categorie de munti indepartati, ptr. ca se ajunge greu din Medias.

Vineri am cerut o zi de concediu pe sambata si cu rucsacul in spate am dat navala in autogara sa prind autobuzul de Tg. Mures. Insotit de Kurti si Brigite, Corina, Anisoara etc. Eram o trupa de 12 persoane.

Ajunsi in Mures, repejor in trenul ce urma sa ne duca la Lunca Bradului, punctul de intrare in traseul ce urma sa il strabatem. Din Lunca B. Am prins o ocazie, spre ruta dorita, masini erau berechet, doar se taiau padurile din Calimani!. Reghinul trebuia sa fie aprovizionat cu lemn.

Ocazia nea transportat pana la o cabanuta forestiera, undeva pe Piciorul Pietrosului. Pana acum eram super fericiti, tot forestierul de vreo 4-5 ore lam strabatut in 1,1/2 ore. La canton ne’am instalat confortabil, muncitori tocmai urmau sa plece spre case, asa ca, contra a 1 litru de „Ochi lui Dobrin”, rachiu de prune ce se gasea pe acele vremuri berechet prin magazine ne’au cedat cantonul.

Seara am petrecut de minune, foc in soba, lumanari si lampi de carbit palpiind, chitara ce ne insotea si ne inveselea.

Dimineata devreme, cei nominalizati si subsemnatul neam trezit devreme, am inghitit ceva usor, pe fuga. Am reglat busola dupa harta sa stiu in ce directie se gaseste vf. Negoiul Unguresc. Inpachetat in rucsaci usori de tura strictul necesar plus o coarda cateva carabe si o centura si dai pe triunghi albastru spre primul varf, urma sa intalnim traseul cruce albastra care urma se ne scoata pe varf.

Pasi ne purtau de vreo ora si ceva direct spre varf, soarele ardea nemilos, cand am auzit prima bubuitura, initial am crezut ca ii vreo masina forestiera ce lucreaza si sambata asa ca am continuat drumul fara nici o ezitare. Ce era ciudat ca nu zaream si nu auzeam pasarile ciripind, mustele ne atacau neincetat. O boare de vant a inceput sa ne racoreasca fetele transpirate. Bucurie in randul trupetilor, dar mie mi’sa aprins beculetul de alarma, le’am inpartasit si colegilor temerile mele, cum ca va urma o furtuna. Semnele existau. Au cam ras de mine si am continuat traseul, nu mai aveam mult de mers si ajungeam sub varf, iar deacol in juma de ora excaladam vf. Cerul a inceput sa se intunece brusc, soarele disparuse in totalitate, nori negri deasupra capetelor, aproape ca puteau fi atinsi cu pioleti cu coada lunga de tura. Vantul era direct rece, si vuia de mama focului. O noua bubuitura chiar deasupra capetelor. Atunci am constientizat pericolul. La aproximativ 1850 de metri in plina furtuna!

Primul lucru trebuia sa scapam de obiectele de metal, fulgerele lovesc mai usor in metal, pioleti si carabine. Leam asezat gramada sub un pietroi sa nu fie duse de apa. Am scapat de atractia fulgerului.

Pasul doi, trebuia sa pierdem din altitudine, sa scapam de traznete, galagia produsa duce la pierderea auzului.

Urma sa coboram dar poteca serpuia lin spre o altitudine joasa, asa ca am hotarat sa o luam spre vale nu pe poteca ci direct, am cautat busola sa reglez unghiu in directia in care urma sa coboram. Ia busola de unde nu’i, am constatat ca in graba am uitat-o pe masa in cabana. Am luat o cana de plastic, am turnat apa, am asezat o frunza uscata pe care am asezat un ac. Cunoscatori stiu ca acul va indica directia N-S. Geografic al pamantului. Am coborat in directia in care indica unul din capetele aculi. Traznetele bubuiau prin vazduh iar noi cu gura cascata coboram dar fara sa fugim. Daca cineva near fi vazut ar fi ras de moi, „ iata cascatii”. Dar avea un rost acest lucru, daca ai gura inchisa unda de soc poate sparge timpanul s-au in cele mai usoare cazuri sa ramanem vreo cateva ore cu un tiuit puternic in urechi, gura cascata inlatura acest fenomen, unda intra si prin gura si loveste timpanul din doua directii mentinindul aproape fara miscare. Nu fugeam deoarece curentul care l-am fi facut alergand spre vale ar fi atras fulgerele. Am coborat cat am coborat apoi cerul s-a dezlantuit si asupra noastra. In ultima secunda am tras pelerinele de ploaie pe noi, am asezat rucsaci si coarda pe jos, fiind de tura nu aveau cadreu metalic, si neam ghemuit pe rucsaci, asa am fost izolati electric fata de sol, deci daca ar fi traznit in jurul nostru curentul nu near fi afectat. Am ramas acolo vreo 3-4 ore. Dupa ce furtuna a trecut, am constatat ca tura pe munte era ratata, nu mai puteam continua, rucsaci plini de apa, hrana uda ca si bocanci si partea de jos a pantalonilor. Intunericul se apropia, stiam ca nu vom ajunge la caton pana la lasarea seri. Asa ca, am remontat mica busola, am urcat inapoi in poteca sa recuperam pioleti si carabele, apoi am inceput coborarea spre padure. La adapostul unei stanci mai mari la vreo 25-30 de metri de liziera paduri neam intocmit micul adapost unde urma sa innoptam. Fetele au intocmit o vatra si au adunat tulpini de plate uscate, chiar daca acum erau ude urmau sa ne fie de ajutor. Baietii am intrat in padure, am cautat pomi uscati, doborati de furtuni si ninsori, am adunat vreascuri, apoi am inceput sa cioplim cu pioleti crengi ceva mai groase, apoi chiar niste butuci, lemnul era de stejar s-au fag, astia tin jarul si focul ezista mai multa vreme. Leam carat la locul hotarat pentru popas. Din rucsaci am scos bricheta si bucatile de cauciuc ce le aveam in pungi de plastic, cu bricheta am aprins cauciucul care a aprins tulpinele de plante care au aprins vreascurile care au aprins crengile care au aprins butuci care ne-au incalzit toata noaptea si au uscat incaltarile, pantaloni si rucsaci. Limbile lungi si vesele ai flacarilor si fumul se ridica spre inaltu’l cerului, semn ca adoua zi vremea va fi frumoasa. Tehnica de aprindere al focului in conditii de umezeala totala (dupa ploaie am invatat’o de la oierii din Cindrel). Cauciucul trebuie sa fie din cel subtire de la camerele de bicicleta s-au cea taiata dintr-o cizma de cauciuc veche.

Cand noaptea se crapa de ziua, am stans focul ce lam intretinut pe toata perioada camparii, cenusa ramasa am inprastiat’o in jur, asa am fost siguri ca tot jarul este stins si nu a ramas ceva ce ar putea provoca incendiu iar iarba se putea regenera in vatra noastra, chiar daca radacinile au ars, vantul isi face datoria si aduce seminte in acel loc care se prind cu usurinta, daca lasati cenusa gramada, semintele cad pe cenusa si nu au posibilitatea a incoltii.

Intorsi la cantonul forestier prieteni ramasi aici neau primit cu bratele deschise bucurosi ca nu s-a intamplat vreun accident.

Micile tehnici cunoscute de noi au reusit sa ne tina in siguranta pe crestele Calimanilor in conditii de furtuna.

Pana la viitoarea intalnire

Aveti grija de voi, cu stima

acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

A aparut papadia, deaceea va propun sa vorbim despre aceasta floare, din care in copilarie ne faceam cu totii coliere, lantisoare etc. Pea’tunci nici nu banuiam cata sanatate zace in aceasta floare comuna, ce se incapatineaza sa infloareasca pe ori ce maidan. Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori- galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca.

Planta erbacee, perena, foarte raspandita la noi prin locurile necultivate si cultivate. In pamant are un rizom scurt care se prelungeste cu o radacina pivotanta, carnoasa, lunga de 12 – 20 cm. Partea aeriana este formata dintr-o rozeta bazilara de frunze lanceolate, cu marginile divizate in lobi mari. Primavara, din mijlocul rozetei foliare ies 1 – 4 tulpini florifere, goale la interior, care poarta in partea terminala capitulele de culoare galbena, alcatuite numai din flori ligulate, ligula fiind prevazuta cu 5 dinti in partea superioara. Androceul este constituit din 5 stamine. Fructul este o achena ce se termina cu o egreta lunga. Infloreste din luna aprilie pana la sfarsitul lui septembrie.

Păpădia reprezinta o planta medicinala apreciata pentru proprietatile ei terapeutice: curata organismul, stimuleaza activitatea ficatului, vindeca diabetul. Radacinile de papadie sunt considerate un remediu natural in tratamentul unor variate afectiuni datorita actiunii acestora asupra organismului: depurativa, sudorifica, diuretica, stimulatorie, fiind utilizate si ca tratament cosmetic pentru un ten mai luminos.

Papadia ajuta si la vindecarea: anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor, fermentatiilor intestinale, tulburarilor de metabolism, eczemelor, inflamatiei ganglionilor, gutei, litiazei biliare, litiazei renale.

Salata de frunze proaspete de papadie curata organimul de toxine. Eu mi-am creat un obicei, cum se face primavara, adun intreaga planta si o servesc in forma de salata sau de a presara la cina o salata de papadie amestecata cu cartofi si masline, amestecata cu ulei tot de masline.  Decoctul de papadie se recomanda in afectiunile circulatorii, hepatice, renale, guta, obezitate, diabet. Din acest decoct se beau zilnic, doua trei cani pentru rezultate eficiente.

Radacina, sub forma de decoct 2-3 %, se administreaza 1-2 cani de ceai pe zi timp de 1-2 luni in dispepsii, insuficienta hepatica si icter cataral. Planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor: depurativ, dietetic si gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic.

Mai multe informatii gasiti in link-urile de mai jos si in tratatele:

Plane medicinale in terapia moderna – Farm. Maria Alexadru-peiulescu, ing. Horia Popescu.

Ghid pentru recunoasterea si folosirea plantelor medicinale- Gheorghe Dihoru.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Păpădie

http://www.remediu.ro/plante/planta/70/papadia

http://tratamente.naturale.din.plante.alb.ro/Papadia%20(Taraxacum%20officinale).html

http://www.ziarullumina.ro/imagine.php?pic=70526084133.jpg&rw=280

Read Full Post »

Older Posts »