Orientare „pe Viza”

Orientarea pe „viza” este o orientare folosita mult in concursurile in care organizatorii nu detin o harta exacta al zonei unde urmeaza sa se desfasore evenimentul sportiv. Concurentii parcurg traseul in baza indicatiilor primite de la organizatori unde este specificata directia in grade si distanta intre posturile de concurs ce trebuie descoperite. Deci acest sistem de orientare nu il vom folosi niciodata pentru a ne orienta pe o harta turistica, nu vom gasi in nici o descriere a unei zone ori al unui traseu turistic indicatia de genul „ ne indreptam spre 256° N”, s-au, „din punctul de intalnire al potecilor marcate cu cruce rosie si banda albastra luam viza 148°  pentru a ajunge pe varful Negoiu”. Totusi pentru a avea un mic habar cum facem sa aflam directii indicate in grade am sa descriu un concurs de orientare pe viza s-au orientare in stil Norvegian.

Diferenta intre cele doua stiluri de orientare ii:

In cazul orientarii „Pe Viza” in momentul in care ajungem la Punctul de plecare in orientare adica  P.C. Start  ( Post  Control Start) vom primi o fisa de concurs ceva de genul

N. R. Post Control	Viza in grade	Distanta in D.P.	Insemnul de control
Start – P.C. 1	100	250	***
P.C. 1 – P.C. 2	135	122	***
P.C. 2 – P.C. 3	255	321	***
P.C. 3 – P.C. 4	88	231	***
P.C. 4 – Finis	270	432

In care:

N.R. Post Control = indica pozitia unde ne aflam si pozitia unde urmeaza sa ne deplasam, adica  Start – P.C. 1. suntem la start si urmeaza sa ajungem la postul de control cu nr. 1 si tot asa.

Viza in grade. = indica gradele care trebe sa le reglam pe busola ( pe cadran gradat mobil)

Distanta in D.P. = Distanta care trebe sa o parcurgem intre doua Posturi de Control. Masurata in D.P. adica dubli pasi. Ce sunt dublu pasii? Un sistem de masura folosit in orientare care se masoara in urmatorul fel. Stand intr-un loc, pornim cu piciorul stang, cand punem piciorul drept pe pamant inseamna ca am facut 1 dublu pas. Concret doi pasi este un dublu pas. In primul nostru caz 250 D.P. = cu 500 de pasi cea ce inseamna ca dupa ce am facut 250 de D.P. s-au 500 de pasi trebuie sa ne aflam in preajma Post Control nr. 1

Insemnul de Control. = Ajuns la Postul de control nr. 1 vom gasi atasat de post o carioca, o stampila, un perforator, etc. Cu instrumentul gasit insemnam in rubrica, in cazul prezentat, eu am insemnat cu culoare rosie.

Deci Cu foaia de concurs in mana si busola vom proceda in urmatorul fel. Citim gradele care le vom regla pe busola pe cadranul gradat mobil.

 Ne invartim cu busola in mana pana ce acul magnetic al busolei, partea care indica nordul acului se suprapune cu sageata de orientare. Se gaseste pe cadran gradat mobil.

 Indicatorul de directie indica directia in care urmeaza sa ne deplasam, ne luam ca si viza un copac inalt, ori un copac inclinat ori un bolovan s-au un colt de padure, gard etc. care se gaseste in directia indicata, asezam busola in buzunar s-au chiar o tinem in mana si ne indreptam spre viza luata numarand D.P. daca nu am ajuns la urmatorul post control dar am ajuns la viza luata, aici ridicam busola suprapunem din nou nord-ul acului magnetic cu nordul cadranului gradat mobil, luam o noua viza si continuam traseul. Ajunsi la postul de control nr 1. stampilam/insemnam etc la pozitia insemnul de control, citim gradele  care ne vor duce de la P.C. 1. spre P.C. 2. adica 135 de grade, le reglam pe cadranul gradat mobil suprapunem cele doua nord-uri luam viza din teren si ne deplasa spre directia indicata. Acesti pasi ii urman la ajungerea la fiecare post.

Partile componente ale busolei le gasiti in postarea  Orientare – cu ajutorul hartii si al busolei. In sectiunea Cum supravietuim pe munte.

 

In cazul orientarii in stil Norvegian. Orientarea se desfasoara in urmatorul fel: Ajuns la pozitia Start, orientaristul va primi o fisa de concurs in care se vor gasi doua rubrici.

Nr. Post Control.	Insemnul de Control
P.C. 1.	***
P.C. 2.	***
P.C. 3.	***
P.C. 4	***

(Stim ce inseamna/gasim la rubrica Nr. Post Control  si stim ce trebuie sa trecem la rubrica Insemnul de Control.)

In dreptul postului de control vom gasi atasat o mica pancarda pe care sunt notate gradele care urmeaza sa le „luam” pentru a ajunge la urmatorul P.C. 1. cat si distanta in dubli pasi. Ne reglam busola in felul stiut si ne deplasam la urmatorul P.C. 2, unde vom gasi stampila/perforator/carioca etc. insemnam postul in fisa de concurs, reglam gradele gasite atasat de P.C. si distanta pana la urmatorul  post, unde ajuns repetam procedeele  si tot asa pana ajungem la finis.

 Bibliografie : Orientare Sport de Masa scrisa de domnul Dezideriu Heintz + experienta dobandita in competitiile de orientare din anii 1980-1993.

In speranta ca am fost cuiva de ajutor,  va doresc

Drum bun si cale batuta

Si „aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

Orientare – cu ajutorul hartii si al busolei

A sosit timpul sa va povestesc despre orientarea cu ajutorul hartii si al busolei. Este una din cele mai sigure orientari posibile, probabil doar pozitionarea cu G.P.S.-ul intrece in siguranta acest procedeu.

Pentr-u inceput trebe sa stim unde se afla Nord-ul de pe harta cu care urmeaza lucram, pe unele harti aceasta directie ste indicata prin-trun simbol standard ce il puteti observa in imaginea de mai jos.

In cazul in care acest semn lipseste Nord – ul se afla in partea superioara a hartii.

Acum sa va vorbesc despre partile componente ale busolei.

1)     Placa de baza. Pe ea sunt montate celelalte parti mobile si diferite inscriptii.

2)     Lupa. Marim semnele conventionale ale hartii ptr. o mai buna vizionare dar putem aprinde si focul.

3)     Indicatorul de directie. Indica directia in care urmeaza sa ne deplasam.

4)     Divizatii. Diferite scale de masura al distantelor pe harta.

5)     Cadran gradat mobil. Pe acest cadran sunt inscriptionate punctele cardinale, gradele din 2 in 2 grade.

6)     Sageata de orientare. Se gaseste pe cadran mobil si indica punctul Nord al cadranului.

7)     Ac magnetic. Partea rosie indica intotdeauna Nord-ul magnetic.

8)     Lini ajutatoare. Pe unele harti se gasesc trasate niste lini foarte subtiri indreptate inspre Nord. Aceste lini ne ajuta sa pozitionam cadranul pe pozitia Nord.

9)     Cititor de grad. In acest punct citim gradele indicate de cadranul mobil dupa rotire.

Cum procedam?  Eu am ales sa aflu directia dintre localitatile Medias – Sibiu. Pentru aceasta am asezat busola dinspre plecare la destinatie in asa fel incat marginile busolei sa atinga cele doua puncte, indicatorul de directie sa fie spre destinatie.

Rotesc harta fara sa misc busola in asa fel incat acul magnetic cu partea rosie (Nord) sa fie indreptata spre Nord-ul hartii.

Ultimul pas ii sa suprapun sageata de orientare ce se gaseste pe cadranul mobil cu acul magnetic adica Nord peste Nord, acest lucru il facem prin rotirea cadranului,  in pozitia cititorului de grad citim gradele spre directia Sibiu. In cazul nostru 198°. Directia de mers o indica „indicatorul de directie”

Acum pot aduna harta, imi iau un reper foarte vizibila de ex. Un pom deosebit prin forma s-au inaltime, un turn, un varf de deal, o constructie etc. Ma indrept spre acea locatie care trebuie sa fie vizibil pe tot parcursul traseului. Atentie!! Aceast reper trebe sa se incadreze perfect in directia de deplasare. Cand ajung la reper reglez din nou busola prin suprapunerea celor doua puncte de Nord, partea rosie al acului magnetic si sageata de orientare de pe cadran, verific unghiul care trebuie sa fie desigur 198° iau alt reper si asa mai departe pana la Sibiu.

Pe viitor voi dezbate calculul distantelor pe harta si aprecierea distantelor in teren.

Acum  va spun Drum bun si cale batuta, „aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

P.S. Aceasta postare m-a disperat 🙂  am inceput sa il scriu in Text Document, cand am terminat de scris s-a luat curentul si, si stiti voi, ce a urmat mai ales ca nu am salvat nimic 😦 . Cine face ca mine ca mine sa pateasca!!! Abia am mai avut rabdare sa il refac!!!

Read Full Post »

Hoinarind Prin Calimani.

Saptamana trecuta am perticipat la un concurs cu urmatoarea povestioara. Am avut ceva noroc si am castigat premiul, un topor marca Wetterlings Genuine Hickory,  oferit de  Green Marine.

Concursul s-a desfasurat pe blog -ul:

http://beargryllsromania.wordpress.com/

Imagine este de la „festivitatea de decernare ” al premiului.

deci :

Era prin ’88, cand am descoperit Calimanii, datorita prietenilor nostril din Tg. Mures de la ProNatura. Ei acolo se simteau acasa ca noi medeseni prin Fagaras.

La intalnirea saptamanala al Dianthus-ilor am propus o iesire mai deosebita, o tura prin Calimani. Toti au fost surprinsi, stiau ca nu sunt adeptul turelor de 2 – 3 zile in muntii mai indepartati, unde totul este contra cronometru. Calimanii se incadrau in aceasta categorie de munti indepartati, ptr. ca se ajunge greu din Medias.

Vineri am cerut o zi de concediu pe sambata si cu rucsacul in spate am dat navala in autogara sa prind autobuzul de Tg. Mures. Insotit de Kurti si Brigite, Corina, Anisoara etc. Eram o trupa de 12 persoane.

Ajunsi in Mures, repejor in trenul ce urma sa ne duca la Lunca Bradului, punctul de intrare in traseul ce urma sa il strabatem. Din Lunca B. Am prins o ocazie, spre ruta dorita, masini erau berechet, doar se taiau padurile din Calimani!. Reghinul trebuia sa fie aprovizionat cu lemn.

Ocazia nea transportat pana la o cabanuta forestiera, undeva pe Piciorul Pietrosului. Pana acum eram super fericiti, tot forestierul de vreo 4-5 ore lam strabatut in 1,1/2 ore. La canton ne’am instalat confortabil, muncitori tocmai urmau sa plece spre case, asa ca, contra a 1 litru de „Ochi lui Dobrin”, rachiu de prune ce se gasea pe acele vremuri berechet prin magazine ne’au cedat cantonul.

Seara am petrecut de minune, foc in soba, lumanari si lampi de carbit palpiind, chitara ce ne insotea si ne inveselea.

Dimineata devreme, cei nominalizati si subsemnatul neam trezit devreme, am inghitit ceva usor, pe fuga. Am reglat busola dupa harta sa stiu in ce directie se gaseste vf. Negoiul Unguresc. Inpachetat in rucsaci usori de tura strictul necesar plus o coarda cateva carabe si o centura si dai pe triunghi albastru spre primul varf, urma sa intalnim traseul cruce albastra care urma se ne scoata pe varf.

Pasi ne purtau de vreo ora si ceva direct spre varf, soarele ardea nemilos, cand am auzit prima bubuitura, initial am crezut ca ii vreo masina forestiera ce lucreaza si sambata asa ca am continuat drumul fara nici o ezitare. Ce era ciudat ca nu zaream si nu auzeam pasarile ciripind, mustele ne atacau neincetat. O boare de vant a inceput sa ne racoreasca fetele transpirate. Bucurie in randul trupetilor, dar mie mi’sa aprins beculetul de alarma, le’am inpartasit si colegilor temerile mele, cum ca va urma o furtuna. Semnele existau. Au cam ras de mine si am continuat traseul, nu mai aveam mult de mers si ajungeam sub varf, iar deacol in juma de ora excaladam vf. Cerul a inceput sa se intunece brusc, soarele disparuse in totalitate, nori negri deasupra capetelor, aproape ca puteau fi atinsi cu pioleti cu coada lunga de tura. Vantul era direct rece, si vuia de mama focului. O noua bubuitura chiar deasupra capetelor. Atunci am constientizat pericolul. La aproximativ 1850 de metri in plina furtuna!

Primul lucru trebuia sa scapam de obiectele de metal, fulgerele lovesc mai usor in metal, pioleti si carabine. Leam asezat gramada sub un pietroi sa nu fie duse de apa. Am scapat de atractia fulgerului.

Pasul doi, trebuia sa pierdem din altitudine, sa scapam de traznete, galagia produsa duce la pierderea auzului.

Urma sa coboram dar poteca serpuia lin spre o altitudine joasa, asa ca am hotarat sa o luam spre vale nu pe poteca ci direct, am cautat busola sa reglez unghiu in directia in care urma sa coboram. Ia busola de unde nu’i, am constatat ca in graba am uitat-o pe masa in cabana. Am luat o cana de plastic, am turnat apa, am asezat o frunza uscata pe care am asezat un ac. Cunoscatori stiu ca acul va indica directia N-S. Geografic al pamantului. Am coborat in directia in care indica unul din capetele aculi. Traznetele bubuiau prin vazduh iar noi cu gura cascata coboram dar fara sa fugim. Daca cineva near fi vazut ar fi ras de moi, „ iata cascatii”. Dar avea un rost acest lucru, daca ai gura inchisa unda de soc poate sparge timpanul s-au in cele mai usoare cazuri sa ramanem vreo cateva ore cu un tiuit puternic in urechi, gura cascata inlatura acest fenomen, unda intra si prin gura si loveste timpanul din doua directii mentinindul aproape fara miscare. Nu fugeam deoarece curentul care l-am fi facut alergand spre vale ar fi atras fulgerele. Am coborat cat am coborat apoi cerul s-a dezlantuit si asupra noastra. In ultima secunda am tras pelerinele de ploaie pe noi, am asezat rucsaci si coarda pe jos, fiind de tura nu aveau cadreu metalic, si neam ghemuit pe rucsaci, asa am fost izolati electric fata de sol, deci daca ar fi traznit in jurul nostru curentul nu near fi afectat. Am ramas acolo vreo 3-4 ore. Dupa ce furtuna a trecut, am constatat ca tura pe munte era ratata, nu mai puteam continua, rucsaci plini de apa, hrana uda ca si bocanci si partea de jos a pantalonilor. Intunericul se apropia, stiam ca nu vom ajunge la caton pana la lasarea seri. Asa ca, am remontat mica busola, am urcat inapoi in poteca sa recuperam pioleti si carabele, apoi am inceput coborarea spre padure. La adapostul unei stanci mai mari la vreo 25-30 de metri de liziera paduri neam intocmit micul adapost unde urma sa innoptam. Fetele au intocmit o vatra si au adunat tulpini de plate uscate, chiar daca acum erau ude urmau sa ne fie de ajutor. Baietii am intrat in padure, am cautat pomi uscati, doborati de furtuni si ninsori, am adunat vreascuri, apoi am inceput sa cioplim cu pioleti crengi ceva mai groase, apoi chiar niste butuci, lemnul era de stejar s-au fag, astia tin jarul si focul ezista mai multa vreme. Leam carat la locul hotarat pentru popas. Din rucsaci am scos bricheta si bucatile de cauciuc ce le aveam in pungi de plastic, cu bricheta am aprins cauciucul care a aprins tulpinele de plante care au aprins vreascurile care au aprins crengile care au aprins butuci care ne-au incalzit toata noaptea si au uscat incaltarile, pantaloni si rucsaci. Limbile lungi si vesele ai flacarilor si fumul se ridica spre inaltu’l cerului, semn ca adoua zi vremea va fi frumoasa. Tehnica de aprindere al focului in conditii de umezeala totala (dupa ploaie am invatat’o de la oierii din Cindrel). Cauciucul trebuie sa fie din cel subtire de la camerele de bicicleta s-au cea taiata dintr-o cizma de cauciuc veche.

Cand noaptea se crapa de ziua, am stans focul ce lam intretinut pe toata perioada camparii, cenusa ramasa am inprastiat’o in jur, asa am fost siguri ca tot jarul este stins si nu a ramas ceva ce ar putea provoca incendiu iar iarba se putea regenera in vatra noastra, chiar daca radacinile au ars, vantul isi face datoria si aduce seminte in acel loc care se prind cu usurinta, daca lasati cenusa gramada, semintele cad pe cenusa si nu au posibilitatea a incoltii.

Intorsi la cantonul forestier prieteni ramasi aici neau primit cu bratele deschise bucurosi ca nu s-a intamplat vreun accident.

Micile tehnici cunoscute de noi au reusit sa ne tina in siguranta pe crestele Calimanilor in conditii de furtuna.

Pana la viitoarea intalnire

Aveti grija de voi, cu stima

acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

In cautarea Nord-ului. Orientare pe timpul nopti.

Omul, calator innascut. Bine, bine, da cum ne intoarcem in pozitia din care am pornit? ori cum ajung intr-un anumit loc?
Cercetand cerul au observat ca stelele sunt in miscare ca si oameni, dar au gasit o exceptie. Au numit’o Steaua Nordului (Steaua Polara).
Steaua Polara (latina Polaris) este o stea din constela?ia Carul mic situata foarte aproape de polul nord ceresc (declinatie: +89° 15′ 51?). Din aceasta cauza, si fiind usor vizibila cu ochiul liber (magnitudine aparenta: 1,97), este utilizata pentru orientare, indicând cu precizie destul de buna (sub 1°) directia spre nordul geografic.Steaua Polara nu coboara sub orizont (nu apune).
Deci orientarea pe timpul noptii era rezolvata.Comparam pozitia in care ne aflam cu Steaua Nordului.
Cum aflam care ii Steaua Nordului?
Se stie ca Steaua Nordului face parte din constelatia Carul Mic, deci ne imaginam o linie dreapta pe bolta cerului prelungire din osia din urma a Carului Mare, pe aceasta linie, la o distanta de aproximatv cinci ori lungimea dintre ultimele doua stele ale Carului Mare gasim Steaua Nordului. Deci Steaua care se afla in varful protapului carului Mic este Steaua Nordului, daca stam cu fata catre ea stim cele patru puncte cardinala.

Noaptea ne mai putem orienta cu ajutorul luni. precizez ca aceasta tehnica nu ii foarte precisa, dar decat sa te afli in bezna totala mai bine stim in mare punctele cardinale. La luna plina (Crai Vechi) la ora 6 luna se afla la vest, la loa 18 la est, la ora 24 la sud. Cand luna creste coarnele sunt orientate catre est, cand scade coarnele indica vest.
Mai multe despre orientare in viitorul post.

Pana la o viitoare intalnire va doresc drum bun si cale batuta
Aveti grija de voi!

Cu stima Tibi R. (dianthus2rt)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_polara
Romania Pitoreasca 1986, Ilie Limescu.

Read Full Post »

Orientarea la Munte.

Cum ajungem la destinatia dorita la munte? Destul de simplu, urmam marcajele intalnite pe traseu. Cand ne informam asupra traseului dorit, in documentatiile de specialitate vom gasi si marcajul care urmeaza sa il intalnim pe toata durata traseului. Mai suntem informati si asupra locului unde incepe treseul, durata traseului si gradul de dificultate. Tot aici mai suntem informati si carui tip de turisti este destinat traseul (incepatori/ avansati/bine echipati) si perioadele in care traseul este deschis. Fregvent vom intalni trasee inchise pe timpui ierni.

In Romania sistemul actual de marcaje a fost adoptat din anul 1945 conform sistemului international.

Traseele de acces spre creasta sunt marcate cu : triunghi si punct de culoare: albastru, galben, rosu pe fond alb.

Traseele ce unesc alte doua trasee (numite trasee de legatura) sunt marcate cu cruce : albastru, galben, rosu pe fond alb.

Pentru traseele de creasta se foloseste marcaj banda verticala de culoare rosie pe fond alb!, in cazul crestelor secundare banda va avea culoarea albastru s-au galben pe fond alb.

Dar pentru ca traim in Romania vom intalni si exceptii. Creasta Pietri Craiului este marcat cu punct rosu, cei ce au fact acest lucru cred ca stiu exact motivul. Am inteles ca ceva de genu ca nu ii aliniat in directia lantului Carpatic. Alte excepti le vom intalni prin Calimani si nu numai, unde marcajele sunt inlocuite cu movile formate din pietre cu o innaltime de aproximativ 1M numiti calugari, muti ori mumi.

Pe trasee vom intalni indicatoare de directie pe care sunt trecute pe langa marcaj si timpul pana la cea mai apropiata cabana, refugiu ori indica schimbare de directie.

In timul deplasari recomand ca harta sa o avem lan’demana sa o consultam mereu, doar asa vom sti unde ne aflam, in ce directie ne deplasam, din ce directie venim cum se numeste raul peste care tocmai am trecut cum se numeste varful/creasta spre care ma indrept etc.

NU RECOMAND: Sa mergem pe urmele animalelor, ele au capacitatea de a trece cu usurinta peste praguri, saritori, barne, lucru ce incepatorilor slab echipati si fara experienta le va fi foarte greu s-au inposibil. Sa urmam scurtaturi, la urcare veti irosi o mar cantitate de energie, oboseala excesiva. La coborare din cauza unghiului mare riscati sa alunecati, o cadere poate fi un accident grav. Sa intrebam ciobani „care este cel mai scurt drum pana la…..” poate sa uite sa va spuna un detaliu important, ori nu il tineti minte voi, iar o scurtatura recomandata poate deveni un cosmar s-au un drum facut aiurea prin hatisuri. Aceste greseli au fost facute si de mine, la inceput de drum, deci stiu pe propria piele capcanele scurtaturilor.

Nu recomand pornirea in trasee la munte pe vreme nefavorabila.

Orientarea la munte o facem in primul rand prin citirea hartii!!!!!!!!!!!. Foarte rar vom apela la orientarea cu busola. Despre acest mod de orientare va voi povesti in urmatoarea postare.

Pentru o cat mai buna informare al incepatorilor astept adaugiri si comentarii.

Pana la o viitoare intalnire „aveti grija de voi”

Cu traditionalul Drum bun si cale batuta!

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

 

Read Full Post »

Echipament minim necesar.

Un articol lung, sper sa nu va plictiseasca si sa gasiti informatii utile.

Relatia om-munte este cunoscuta din din cele mai vechi timpuri, deoarece dintotdeauna omul a vrut sa stie ce se afla in partea cealalta a masivului, s-au a avut nevoie sa ajunga acolo. Drept dovada sa ne amintim de mumia din Alpi Austrieci, (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/92375/Blestemul-lui-Otzi-samanul-din-Alpi.html) .

In primul rand trebuie sa stiti ca muntele este un teren de „joaca” foarte frumos dar si plin de pericole si capcane. Un loc unde o singura gresala poate sa fie ultima. In acest sens pe cararile muntilor veti intalni monumente ridicate in memoria celor care au gresit doar odata. Va recomand sa asezati macar o floare in amintirea celui disparut.

Ca o aventura pe munti  nostri, sa decurga in cele mai optime conditi, avem nevoie de un echipament minim necesar.

In continuare ma voi ocupa de acest minim necesar, pentru o tura montana de recreere.

In primul rand trebuie sa ne cunoastem propriile noastre limite, ale posibilitatilor fizice si psihice.

Bocanci. Eu ii consider cel mai inportant echipament, se stie ca daca picioarele sunt calde si uscate frigul si oboseala isi spune cuvantul cu mult mai tarziu decat celor cu picioare ude. Cand cumparati incaltaminte de munte sa aveti cu voi o pereche de sosete de lana, care sa ii luati deasupra celor de bumbac, acum puteti sa incercati bocanci doriti.

Niciodata nu iesiti pe munte cu bocanci noi, abia cumparati din magazin !!!!, acestia sunt rigizi si nu au luat inca forma piciorului. Recomand ca dupa achizitionarea incaltamintei sa ii ungeti cu ulei de peste si sa faceti cateva ture pe dealurile din jurul orasului. Uleiul de peste este un tratament care tine moale si impermeabila pielea incaltamintei si intareste cusaturile.

Pe timp de iarna recomand ca bocanci sa fie din piele groasa posibil si talpa s-au cu talpa de cauciuc profilata, rigida. Mai tarziu cand veti prinde experienta poate veti fi nevoiti sa folositi si coltari care se prind usor pe acest profil. Mai exista si acei bocanci „dubli” adica bocanc in bocanc, s-au cei din plastic, folositi de experimentati si profesionisti, foarte buni dar foarte scumpi. Nu uitati, un bocanc de calitate este croit dintr-o singura bucata de piele si cu cat mai putine cusaturi. Cusaturile permit trecerea umezeli spre picior. Acest neajuns poate fi inlaturat, cu crema de ghete, precum am mai zis cu ulei de peste, cu ceara s-au produse speciale pe baza de silicon. Pentru vara recomand bocanci usori care sa tina rotula stransa, sa fie din piele subtire, dar cu constructia celor de iarna adica cat mai putine cusaturi. Sunt ideali cand trecem prin petice de zapada dar putin incomozi la catarat prin zone tip La Zaplaz s-au Strungi. Pe ultimul loc clasez espadrilele, ideale la catarat dar avand talpa subtire pe zapada imi par cam alunecosi, se uda repede etc.

Inbracamintea. Recomand inbracminte de lana si/sau bumbac. Avantaje: sunt usoare, izolare termica ridicata, circulatia buna a aerului, isi pastreaza calitatile termoizolante chiar daca sunt ude. Iarna e ideala inbracamintea groasa, vara subtire, dar lana si bumbac sa fie. Camasa, tricou, plovar, pantaloni lungi iarna, trei/sfert vara, caciula eventual passe –montagne, manusi, ciorapi. Iarna suprapantaloni, supramanusi, parazapezi. Acestia sa fie  waterproof si windproof,  polartrec s-au goratex, sunt excelenti nu aluneca pe zapada, cu cele de fas veti deveni adevarate torpile in cazul unei caderi. Ca si Hanorac, aceleasi material cu acelasi calitati, sa aibe gluga, sunt destul de scumpe, ar merge si pufoicile din puf de gasca,  ceva mai ieftine dar se uda destul de usor. Daca nu avem inbracaminte waterproof atunci aveti nevoie de pelerina dar sa fie cauciucata nu de fas. Recomand ca inbracamintea sa fie viu colorata, sa fiti usor de identificat in teren, iar pozele iasa excelent. Nu recomand inbracaminte stramta care iti bloceaza miscarile, dar nici prea largi sa se agete in crengi, tufe s-au colturi de stanca.

Rucsacul. Daca vom merge intr-o tura scurta vom folosi rucsaci de maxim 40 litri. Ture lungi rucsaci 60-80 litri. Aici mai trebe sa tinem cont si unde vom inopta. Daca vom dormi la cabana un rucsac mic ii suficient deoarece nu vom cara multa hrana, saci de dormit etc. Daca dormim la cort unul mare, trebe sa caram cortul, sac de dormit, vase, primus, multa hrana, haine de somn etc. Rucsacul sa nu fie subtire din fis. Trebe ceva mai solid gen poliamidă Race, poliamidă ripstop Microchip, poliamidă Cordura 500 etc. Cu multe buzunare. Recomand sa umpleti rucsacul, (nou achizitionat), la maxim cu cele necesare unei calatori sa il reglati la dimensiunile corpului vostru, eventual tiar sa urcati cateva etaje cu el in spate. Centrul de greutate trebe sa fie exact la mijlocul corpului, daca ii prea sus cand va apleati va va rasturna in cap, daca ii prea jos veti depune efort suplimentar de a va tine trupul drept cea ce inseamna oboseala suplimentara.

Cortul. Recomand corturile tip iglu, de maxim 3 persoane in care va puteti inghesui si 4 oameni, sa fie alpin, adica nu foarte innalt, cu supratenta ce izoleaza cu solu, rezistent la apa si vanturi puternice. Recomandat cand campam in cort s-au refugiu in creasta.

Sac de dormit. Sunt bune si cele de vatelina pentru ture de vara la cort. Au punctul de confort termic de la + 10 grade in sus, destul de ieftine dar grele.. Cele cu puf pot fi folosite 3 anotimpuri punct de confort de la -10 grade spre +. Iar cele tip sarcofag, material de umplutura Hollow fibra, potrivit pentru campare de iarna si expeditii alpine, chiar si in conditii extreme, foarte usor dar si destul de scump. Recomandat cand campam in cort s-au refugiu in creasta.

Termoizolanta. Termoizolanta este folosita pentru somn, se aseaza in cort, si ne culcam cu sacul de dormit pe el, ne izoleaza de sol, nu am folosit niciodata saltea gonflabila, ii foarte grea!  Recomandat cand campam in cort s-au refugiu in creasta.

Resou/primus. Desigur si la munte trebe sa mancam, o mancare calde ne incalzeste ne da forta,, sa bem un ceai cald o cafea tare dimineata. In zonele innalte nu vom gasi lemne, asa ca apelam la primus, micul instrument ce foloseste ca si combustie benzia, nu recomand c miroase urat, si Doamne fereste sa mai si curga prin rucsac. Cele pe gaz lichefiat sunt excelente, sunt rezonabile ca si pret, pentru o cafea o supa, ceai cald merge si o spirtiera cu spirt solid. Ii ieftina dar ca si eficienta cam slabuta. Recomandat cand campam in cort s-au refugiu in creasta.

Bidon de apa.  Se poate folosi ori ce recipient. Daca folosesti de sticla se sparge usor, pet-urile rezista mai mult timp, doar la socur puternice in contact cu lucruri ascutite se poate perfora, cele metalice sunt cele mai ideale,  rezistente la socuri, se poate chiar fierbe apa in ele. Ideal ar fisa avem un furtunas cu noi, astfel putem bea apa direct din micile paraiase sau izvoare. Nu consumati apa din balti, urme de animale etc. Pot fi contaminate. Doar apa curgatoare ii potabila!.

Lanterna. Ii necesara tot timpul, te poate apuca intunericul, poti semnaliza s-au raspunde la semnale de ajutor. Chiar aprinde focul cu lentila si oglinda, s-au cu becul dupa ce ii spargi sticla, seara in caz de nevoie. Ii recomandat ca bateriile sa fie masurate si schimbate la timp, sa avem becuri de rezerva, becul sa fie mai mare cu 0.5 Volti decat cel recomandate de producatorul lanternei. Ea poate fi frontala s-au de mana. Nu recomand cele cu acumulatori, si sunt sceptic la cele cu led-uri. Sunt bune cele care au sistem de semnalizare.

Cutit. Recomand un cutit cu lama de maxim 9 cm, dar lama groasa. Poti taia un lemn pentru aprinsul focului, poti taia crengile ce te incurca la catarat printre copaci, poti deschide o conserva etc.

Busola. Chiar daca nu sti sa o folosesti inca, dar vei sti ca te invat eu, poti sa te orientezi sa aprinzi focul ziua pe soare.

Chibrituri si bricheta. Chibriturile se uda repede dar ard mai mult timp, bricheta se usuca repede dar nu o poti tine aprinsa mult timp sa se topeste. Aprinzi primus/aragaz/spirtiera/semnalizezi.

Vesela. Recomand o craticioara si oala pentru intreg grupul + o cana personala, lingura. Recomandat cand campam in cort s-au refugiu in creasta.

Mai recomand: Ata de matase, ac cu urechea mare, cateva pungi curate, un radio mic pentru a asculta meteo, in cazul turelor mai lungi de 3 zile, cordelina de 9 mm, vreo 20 de metri, la momentul oportun va explic la ce se poate folosi, snur de avalansa rosie din matase, cine isi permite poate inlocui cu  transponder (baliza de avalansa), parca asa ii spune, ce semnalizeaza prin unde radio locatia, cunosc marcile Ortovox, ARVA, Pieps etc. Sunt destul de scumpe. Harta zonei in care vom calatori. Piolet cu coada lunga s-au bete de schi, trusa medicala care o vom discuta separat.

 

Pana la viitoarea intalnire „aveti grija de voi”

Cu traditionalul drum bun si cale batuta!

 

Cu stima acelasi

Tibi R. (dianthus2rt)

 

Read Full Post »