Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cum supravietuim pe munte.’ Category

In prevenirea pericolului avalanselor nu ajuta decat experienta cat si prudenta.  Doar turisti prudenti au scapat de avalansa si turisti norocosi au supravietuit unei avalanse.

Daca vedem semnele avalansei trebe sa evitam zona prin ocolire. Daca totusi suntem nevoiti sa trecem prin zona vom respecta regulie specifice zonei.

         Folosim snurul de avalansa. Un snur rosu de aproximativ 20-30 m. Legat de brau capatul liber il vom taraii dupa noi in zona cu avalansa. In caz de nevoie partenerii ori salvatori ne vor localiza mai usor. Exista si aparate cu radiolocatie a celor acoperiti de avalansa cu performante deosebite, cunosc marcile Barry-Vox si Pieps leam vazut purtate prin Fagaras si Bucegi de turisti straini.

         Alegerea corecta a traseului ne salveaza de pericole iarna. Vom folosi spinarile, muchiile si convexitatile pantei, si se vor evita vaiugile santurile, jgheaburile pantele aflate sub cornise. Vom evita tranversarea pantelor, daca nu ii povibil le vom traversa cat mai sus spre varful ei.

         Cand ajungem in zona de avalansa ne vom deplasa in asa fel incat doar un singur turist sa se gaseasca in zona de pericol. Ceilalti parteneri aflati inafara ariei de pericol il vor tine sub observatie permanenta pentru al avertiza in caz de pericol dar si pentru a putea interveni la gasirea lui dupa oprirea avalansei.

         Ajunsi in zona periculoasa vom tine rucsacul doar pe un singur umar, pe cel opus directiei din care poate veni avalansa, mainile se scot din legatura betelor de schi si  pioleti. Daca nu avem la schi legaturi automate se vor desface pentru ca sa nu fim deranjati in miscarile de auto salvare, ori raniti in cazul unei avalanse.

 

Si comportarea in zona de avalansa ne poate salva viata. Ajunsi into asa zona ne vom echipa cu fular bine strans pe gura si nas, vom fixa bine ochelari de schi,  vom calca tot timpul in urma celui de dinaintea noastra, vom trece in liniste, von tine sub observatie zona din care poate veni avalansa. Daca avalansa a pornit ne vom debarasa de rucksac, bete de schi, pioleti, schiuri, etc. Doar snurul ramane agatat de noi. Ramanerea la suprafata se poate obtine prin miscari de inot spre marginea avalansei. Daca vom fi acoperiti de zapada cand simtim ca alunecarea se incetineste ne vom stradui sa luam pozitia de ghemuit bratele le vom tine in fata cu palmele pe fata coatele in dreptul stomacului, asa ne protejam corpul si vom obtine o punga de aier mai mare in jurul nostru pentru respiratie. Vom incerca sa ne salvam singuri. Vom incepe sa lasam saliva sa curga din gura asa vom afla in ce pozitie ne aflam. Vom incepe sa sapam in sensul invers de scurgere al salivei. Daca nu reusim atunci vom economisi fortele ne reglam respiratia sa economisim aerul. Vom evita sa atipim si sa nu uitam. “Resemnarea inseamna moarte”

 

Daca un camarad a fost surprins de avalansa vom observa in ce directie il duce suvoiul de zapada, acolo vom stabili zona de cautare dar tinem cont si de snurul de avalansa. Obiectele de inbracaminte, pot fi un bun reper. Vom tine cont si de faptul ca mijlocul avalansei curge mai rapid decat marginea avalansei. Dupa oprirea avalansei, vom suna imediat dupa ajutor, in lipsa de semnal va pleca dupa ajutor un coechipier, ceilalti vor cauta cu sonde improvizate din bete de schi fara rozeta/rondea, s-au betele le vom intoarce. Vom taia crengi ceva mai lungi, Infigem in zapada iar unde dam de ceva moale acolo vom incepe sa sapam. Trebe sa stim ca daca reusim sa il gasim in maxim 2 ore speranta de viata este destul de ridicata a celui surprins de avalansa.

Dupa ce scoate la suprafata accidentatul il vom aseza cu fata in jos, pentru ca este nevoie ca apa topita din zapada care i-a intrat pe caile respiratori sa se poata scurge. In acest timp accidentatul va fi invelit in foli de supravietuire, in lipsa acestora colegi isi vor dona hainele calduroase proprii. Ii recomandat ca imediat dupa ce capul accidentatului a fost eliberat din zapada si caile respiratori eliberate sa inceapa respiratia artificiala daca ranitul are cunostinta pierduta. Toate procedeele de prim ajutor vor fi facute in zone sigure ferite de pericolul avalanselor. Dupa stabilizarea ranitului, nu vom astepta sa ajunga ajutoarele la noi. Vom incepe transportul spre poalele muntelui in intimpinarea salvatorilor. Vom improviza o targa din doi pomisori taiati ori schiuri, etc. Vom trege cracul pantalonilor de rezerva, ori manecile bluzelor, camasi . ori daca stim vom face targa din corzi ori cordeline. Ranitul il vom aseza culcat lateral si pe parcursul coborari va fi bine acoperit se evite hipotermia, se va vrifica pulsul si respiratia. Se va slabi garoul unde ii cazul etc.

Pana la o noua intalnire

va spun drum bun si cale batuta, „aveti grija de voi” si sa va feriti de calvarul alb.

Cu stima acelasi

Tibi Rus (dianthus2rt)

Read Full Post »

Pericolul avalanselor si urmarile acestora de cele mai multe ori sunt fatale,  daca nu se tine seama de sfaturile celor cu experienta in „dea’le muntelui”.

Recomand sa nu faceti  ture de iarna daca din grupul vostru  nu face parte o persoana experimentata in turele de iarna, si fara ca el sa va prezinte cele mai elementare metode de trecere si comportare prin zonele de avalansa. Nu uitati, avalansa se poate produce si pe cele mai populare trasee de acces spre cabanele de altitudine!! Persoanele fara experienta de munte sa se limiteze la trasee marcate si catalogate ca trasee fara pericol de avalansa. Iarna, timpul de strabatere a unui traseu creste sensibil din cauza dificultatilor intalnite, frig, zapada mare, portiuni cu gheata, zone cu avalansa etc. Nu uitati ca iarna un turist singur pe munte si surprins de avalansa este sortit pieiri in proportie de 100 % .

Pericolul avalanselor apar: in zone cu geografia terenului propice adica in imediata apropiere al pantelor, a conditiilor meteorologice si stratificatia zapezi.

Vorbind despre geografia terenului, putem spune ca nu exista pante care sa fie periculoase pe tot timpul ierni, si mai trebe spus ca sunt foarte putine trasee care sunt sigure in tot timpul anului.

Vaile inguste in forma de V sunt adevarate capcane, sunt de preferat pentru acces vaile largi in forma de U adica cu fund larg, vom merge pe axa vaii. Pantele cu inclinare de sub 20° sunt sigure cat si pantele cu padure deasa. Pantele in terase pot fi cu ceva mai sigure, iar pantele lungi lipsite de copaci ori alte forme de relief care sa se distinga de sub zapada sunt considerate cele mai periculoase cat si jgeaburile cu mai multe ramificatii, deoarece avalansa poate porni din oricare din ramificatii. In anotimpul rece, vom alege spinarile, muchiile, crestele cat si traseele marcate pentru iarna.

Vorbind de meteorologie, putem spune ca exista un timp favorabil avalanselor, de regula pe perioade scurte, in care in functie de conditiile meteorologice aparte apare pericolul sigur de avalanse chiar si pe acele pante stiute ca fiind sigure dar aflate in aria de actiune al acelor conditii meteo.

Principalele conditi meteo care favorizeaza avalansa sunt:

Incalzirea brusca a vremi. Incalzirea moderata a vremi, ori inmuierea gerului sa zicem de la – 10°C la -1° C, are ca influenta tasarea zapezi, de coeziune al stratului de zapada depus. In cazul incalziri bruste, combinat cu un vant caldut ori a unei ploi scurte, inmoaie zapada facand’o alunecoasa si totodata distrugand sprijinul de baza, creaza avalansa. Aceste avalanse sunt numite „avalanse umede” au efect dezastruos, greutatea zapezi este foarte mare datorita canditati de apa aflata in straturile de zapada. Acest pericol dispare la un nou inghet.

Ninsorile abundente. Pornind de la cele spuse mai sus, adica: incalzirea moderata a vremi, ori inmuierea gerului sa zicem de la – 10°C la -1°C, are ca influenta tasarea zapezi, de coeziune al stratului de zapada depus. La un nou inghet, aceasta zapada devine un strat bine determinat, In cazul unor perioade de ninsori puternice, urmate de zile geroase, zapada depusa peste stratul inghetat duce la pericolul general de avalansa. Stratul de zapada depus peste cel inghetat o poate lua la vale starnita de trecerea unui animal, a unui turist s-au schior, s-au de ruperea corniselor aflate in creasta pantei. Sunetele, strigatele ascutite ori puternice pot declansa avalansa. Acestea sunt numite „avalanse uscate” sunt periculoase prin faptul ca avalansa pornita ridica un „praf” fin de zapada inghetata aidoma acelor, care este suflat inainte si poate sa sufoce turistul/schiorul surprins in aria de actiune. Pericolul acestor tipuri de avalansa dispare dupa incalzirea mai apoi a racirea vremi ca sa se poata produce stratul de zapada inghetat care adera de stratul precedent.

Placile de zapada. Este cea mai periculoasa cauza al avalanselor. Ele sunt declansate de turisti/schiori si apar si atunci cand lipsesc semnele cunoscute. Placile de zapada sint generate de vant care transporta cantitati mari de zapada si le depun pe pante inclinate sub forma de placi de zapada bine tasate. Cand un schior ori turist tranverseaza aceste placi la jumate ori la baza, partea de sus nu mai are razem si se desprinde antrenand alte straturi de zapada inclusiv persoana care a rupt echilibrul placi.

In viitorul post voi vorbi despre comportarea in zonele cu pericold de avalansa, dar pana atunci

 

Va doresc drum bun si cale batuta

„aveti grija de voi” cu stima acelasi

 

Tibi Rus (dianthus2rt)

 

Read Full Post »

Incet ne apropiem de anotimpul rece, padurea ramane fara culoare, frunzele rugini au cazut, ramane dor verdele brazilor care incurand va fi patat de primele ninsori, iar albul pur ia locul culorilor de toamna. Mutii sunt luati cu asalt de iubitori sporturilor pe „doage” si „scanduri”. Putini stiu sa se apere de capcaneleierni, de frig, si avalanse. Ele sunt principalul „rau”, al muntelui in anotimpul rece.

 

Frigul. Primul dusman al celor care iasa in munti, subestimeaza acest pericol, iesind pe munte cu echipament ne adegvat, intra in traseu iar cand incepe gerul din cauza oboselii fac o mica pauza de odihna, se aseaza pe un pietroi, buturuga ori rucksac. Incet simt o calgura atipesc si ………..incepe eterna calatorie. Combaterea frigului se face prin inbracaminte si incaltaminte dar si o alimentatie adegvata anotimpului rece. O inbracaminte pentru iarna este cea care ofera o buna protectie inpiedica pierderile de caldura ale corpului si inpiedica patrunderea aerului rece. Izolarea ce mai buna se obtine printr-un invelis de aer , iar materialul care inmagazineaza cea mai mare cantitate de aer este lananaturalasi puful natural, inspecial cel de gasca. As mai recomanda ca sa folosim 2-3 plovare de lana subtire in locul unui singur plovar gros deoarece in acest caz putem folosi mai multe straturi de aer izolator sau bluze windproof fleece la 435 ron. In potriva vantului recomand geci din puf. Caciula tot de lana tip passe-montagne care lasa ligera doar o parte din fata adica ochi si nasul ori varianta profi de Gore Windstopper fleece pret 162 ron. Peste caciula o gluga de la hanorac daca se poate si ea matlasata cu puf. Se mai poate purta echipament din Gore-tex cu umplutura holofibra, foarte buna dar si pretul pe masura 1496 ron. Sa nu uitam nici ochelarii de zapada. Aflandune pe zapada in caz de soare puternic reflecia soarelui din zapada este extrem de periculoasa. O mare protectie trebe sa o acordam si extremitatiilor membrelor, degetele de la maini si piciore. Recomand 1 pereche de ciorapi de bumbac peste ei cei de lana daca se poate tot doua perechi subtiri sa fie din lana ne degresata pe cat posibil. Bocanci usori de vara raman in dulap unsi cu ulei de peste, intra in arena bocanci „grei” din piele groasa cu cat mai putine cusaturi, unsi si ei cu ulei de peste. Bocancul trebe sa fie destul de mare incat sa nu stanjeneasca circulatia sangelui. Pentru ture de creasta prin carpatii nostrii recomand bocanci triplex,  adica, prima pereche sunt din pasla cu talpa foarte subtire de cauciu pot fi folositi si ca incaltaminte de cabana, adoua din piele subtire cu talpa de piele, a trei-a din piele groasa cu talpa cu crampoane mari, pste care putem sa incaltam coltarii. Mai sunt si bocanci de plastic asemanatori cu claparii, sunt super buni dar cam oboseste piciorul deoarece talpa ii rigida. Sunt si foarte scumpi pret intre 400 – 1700 ron, iar daca plasticul se sparge putem sa ii arucam. Desi plasticul ii foarte, super, rezistent sa nu uitam, coltarii sunt din otel. Piele se poate coase, trata cusatura cu silicon si ulei si totul ii ok. Apoi sa nu uitam parazapezile, ele inpiedica zapada sa intre in bocanci, Manusile recomand doua perechi, una de lana cu degete iar cea de a doua pereche sa fie supramanusi rezistente la apa si vant inblanite pe interior. Se gasesc in comert manusi de Gore-tex cu umplutura Hyperloft din piele vita cu intarituri Kevlar pret 417 ron. Am dat pretul doar ca si comparatie J . ( eu recomand varianta buna si economica) Pantaloni de corp (izmene) de bumbac suprapantaloni de lana dar sa nu fie strans pe corp. Varianta profi ar fi din Dry Edge Herringbone cu umplutura holofibra la 635 ron, lenjerie corp (izmene) din Meryl Nexten la 175 ron.

Ca si alimentatie recomand mancaruri cu continut mai ridicat in grasimi si zahar, bauturi calde in termos, nu fierbinti care ne supra incalzesc, am putea transpira in exces, cu multa vitamina C. Si lamai.

 

Concluzie: Inbracamintea si incaltamintea ofera cea mai buna protectie in stare uscata, deci sa incercam sa o mentinem in aceasta stare cat mai mult imp. Umezeala provine din zapada dar si din transpiratie adica din interior, deaceea inbracamintea sa permia o buna respiratie a corpului. Deaceea am recomandat bumbacul, lana si puful. Inbracamintea moderna din gora-tex etc, si materialele wind stopper sunt super bune, usoare dar scumpe.

Pana la o noua intalnire va doresc „drum bun si cale batuta”

Cu sima acelasi Tibi Rus (dianthus2rt)

Read Full Post »

Mersul pe stanca nu este altceva decat catararea prin zone mai dificile ale traseului de turism. Prima etapa a parcurgerii zonei dificile este catararea cu ochiul. Recomandabil ar fi, ca cei care urmeaza sa treaca prin zone dificile sa vizualizeze zona ce urmeaza sa o parcurga. In acest mod vom gasi locul unde putem sa ne odihnim, locurile unde vom pune piciorul sau unde vom putea face asigurare in cazul traseelor mai lungi si foarte dificile.Este indicat ca prizele de mana si picior sa fie verificate. Prizele acoperite cu iarba nu sunt recomandate, deoarece piciorul poate aluneca usor pe ele,iar ca si priza de mana se poatet desprinde de pe stanca cu pamantul cu tot. E bine stiut ca iarba se prinde foarte usor unde gaseste ceva pamant depus in ani de zile intro scobitura de stanca. Cele mai sigure prize sunt cele naturale adica piatra/stanca. Urmeaza pitoanele. In aceste pitoane sunt prinse cablurile/lanturile care ne asigura deplasarea prin zona periculoasa. Daca lipsesc cablurile/lanturile dar gasim pitoane le verificam prin tragere /impingere in diferite directii. Daca pitonul se misca dar nu iasa din locul unde a fost batut putem sa il consideram sigur; pitoanele sunt facute din materiale noi, si au luat forma fisurii. Mai exista pitoane care prin batere, varful se despica, alte pitoane, folosite in ultimul timp sunt cele prinse in stanca cu ajutorul autofiletantelor. Desigur exista o mare varietate de pitoane dar postarea nefiind de initiere in alpinism nu voi dezvolta subiectul. In momentul in care coboram printro zona dificila, ori suntem nevoiti sa ne folosim mainile pentru a ne tine echilibrul nu vom sta nici odata cu spatele spre stanca. Rucksacul se poate agata de o piatra ori un colt de stanca mai iesit inafara poate impinge rucsacul, ne poate dezechilibra, caderea va fi iminenta si cu urmari tragice. Daca coboram cu fata spre stanca, vom avea o vizibilitate mai buna a tuturor prizelor, iar greutatea ce o ducem in spate practic tinde sa ne lipeasca de stanca, de prizele in care suntem agatati. La urcare prin aceste zone, nu vom sta lipiti de perete. Daca se face un test, cu o greutate in spate incercam sa urcam o scara lipita de perete si vom sta lipiti de scara vom constata ca este destul de greu. Greutatea corpului cat si greutatea poverii din spate trebuie sa o mentinem in mare masura in forta mainilor. Daca vom sta cu corpul cat mai distantat de scara, intreaga greutate se va repartiza in mare masura pe picioare. De aici mai tragem o concluzie. In timpul strabaterii unei zone dificile este indicat sa alegem prizele de picior pentru deplasare si prizele de mana doar pentru mentinerea echilibrului. O alta regula ar fi sa incercam sa ne deplasam cu picioarele departate, si niciodata daca este posibil sa nu stam cu ambele picioare pe aceiasi priza.

Am tot vorbit de prize, ce sunt prizele? Locuri in care corpul nostru intra in contact cu stanca, adica mici crapaturi, colturi/muchii de stanca, pitoane, adica locuri de care ne folosim pentru a ne mentine echilibrul.

Pana la o noua postare va doresc drum bun si cale batuta, aveti grija de voi !

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

 

Read Full Post »

Constat ca wordpress merge pe zi ce trece tot mai rau, ma si gandesc sa ma transfer pe altundeva dar m-am obisnuit cu el, si ii mai dau o sansa. Desigur mai fac si eu greseli, de exemplu, imi scriu postul la repezeala si il postez imediat, doar dupa postare il citesc, si ma gandesc sa adaug o modificare ori sa imi modific cate o gresala de ortografie, apoi actualizez dar wordpress-ul se incapataneaza si nu ma lasa sa modific nimic. Asa ca sterg postarea si il refac complet incercand sa repar greselile. Dar sa incep cu meteorologia! Si sa las lacrimile deoparte.

 

Unii se vor intreba ce rost are acest „post” cand exista informatii meteo pe net, telefon, radio, tv.

Deoarece toate aceste surse de informare prezinta vremea probabila, informatiile sunt editate in avans pe 2-3 zile si sunt actualizate zilnic. Daca noi am aflat din aceste surse ca avem vreme favorabila pentru o iesire de trei zile, plecam in calatorie,  iar mediile de informare actualizeaza prognoza si anunta furtuni, noi pe munte cam greu am afla schimbarile survenite.

Dar avand cateva cunostinte de meteorologie putem sa ne dam seama de schimbarile ce survin, si vom sti ca este momentul sa parasim creasta, sa cautam adapost, ori din contra vom sti ca vremea se imbunatateste si putem pleca linistiti intr-o tura pe creasta.

Barometru

Cand dispunem de barometru (la cabane frecvent barometrul troneaza in sala de mese) vom observa evolutia sa.

–         In caz de vreme frumoasa si barometrul creste, vremea se mentine buna.

–         In caz de vreme proasta si barometrul creste, vremea se inbunatateste.

–         In caz ca barometrul scade in timp de ploaie s-au ninsoare, vine furtuna.

–         In caz ca barometrul scade dupa ploaie ori ninsoare vremea proasta continua.

–         Daca barometrul scade 1-2 mm in 24 ore, vremea se strica dupa cateva zile.

–         Daca barometrul scade brusc, vremea se strica in cateva ore.

–         Cand cerul e noros si barometrul scade, va ploua in scurt timp.

–         Cand cerul e noros si barometrul creste, vremea devine frumoasa.

–         Presiune constanta, vremea ramane neschimbata.

–         Vremea se strica repede daca presiunea scade sub presiunile normale la altitudinea la care ne aflam.

Presiunile normale ale barometrului la diferite altitudini.

 

755 mm – La campie.

673 mm la 1.000 m altitudine

632 mm la 1.500 m altitudine

593 mm la 2.000 m altitudine

Termometru.

Un termometru este un accesoriu mai ieftin si mai mic, asa ca il putem cara cu noi, desigur e necesar doar in cazul turelor lungi, in care nu coboram deloc pe la cabane, unde vom gasi sigur un termometru.

La munte termometrul „il citim” cam asa.

–         Timp frumos si termometrul scade, vremea se strica.

–         Timp frumos si termometrul creste, vremea devine calduroasa.

–         Timp ploios si termometrul scade, vine furtuna.

–         Timp ploios si termometrul creste, vremea devine frumoasa.

–         Timp ploios si termometrul ramane constant, vremea ramane neschimbata.

Vara, temperatura scade cu 0,6 ° C la fiecare 100 m altitudine urcata de noi.

Daca constatam ca temperatura scade cu 1° C ori cu mai mult, la 100 m urcati, vremea devine instabila foarte repede.

Norii.

O alta metoda de determinare a vremii la munte este observatia norilor.

Cand pe cer apar nori subtiri, inalti, albi, in forma de fibre cu ramificatii in forma de gheara la capete indica stricarea vremii in 2-3 zile. Acesti nori se numesc Cirrus.

Cand cerul se acopera rapid cu o panza subtire de nori prin care se vede soarele ori luna, ploaia incepe in maxim 24 ore.

Cand cerul e acoperit cu nori cenusi, sub care apar nori mici negriciosi care se deplaseaza in sensul invers directiei vantului de la sol, ploaia este foarte aproape.

Cand pe cer sunt mai multe etaje de nori, care se deplaseaza in sensuri opuse, ploaia incepe in cateva ore.

Norii altocumulus, alungiti, cu ridicaturi pe ei, ce apar pe cer senin dimineata, prevestesc furtuni cu grindina, pentru dupa-amiaza.

Cand oitele sunt mici, cirocumulus si apar dupa-amiaza sau seara, colorati cu roz ori verde, urmeaza mai multe zile cu ploi.

Cand seara apar pe cer tot felul de nori la diferite inaltimi si diferite culori , gri, negri, albi, vremea ploioasa se mentine.

In cazul in care cerul se insenineaza spre seara dar spre nord-vest ramane innorat de nori negrii vremea ramane rea si a doua zi.

Cand cerul e noros si ploua, orizontul se insenineaza si apare cerul senin printre nori,  in directia din car bate vantul, e semn ca vremea incepe sa se imbuneze.

Daca seara bancuri de nori urca spre creste si raman acolo prinse de varfuri inseamna ca a doua zi va ploua.

Daca ploua marunt si cerul se insenineaza pentru cateva ore dimineata ii semn ca dupa-masa va fi furtuna.

Daca in timp ce ploua, vantul isi schimba directia si va sufla dinspre nord si nord-est, e semn ca vremea se indreapta.

Norii cumulus in forma de baloti apar in jurul orelor 9-11 si se dezvolta la amiaza si dispar seara, arata timp frumos pentru a doua zi.

Norii in forma de lespezi cu marginile luminoase, care acopera in trecere cerul dimineata, anunta vremea buna.

Daca dimineata se ridica din vai nori care nu se dezvolta si sunt fragmentati de vant inseamna ca in acea zi nu ploua.

Daca norii cirrus inalti, subtiri si albi vin din nord-est, timpul ramane frumos.

Vantul

Dimineata, cand aerul e rece si cerul senin, sau putin noros, iar vantul bate fara a avea o directie precisa, vremea ramane frumoasa.

Daca dimineata aerul e cald si cerul senin, iar vantul nu bate, vara, in cursul dupa-amiezii, vom avea furtuna, iar iarna-spre seara, se va forma ceata.

Daca la poalele muntelui vantul bate dintr-o directie, iar pe creste din alta directie vremea se strica repede.

Daca e rece si ploua ori ninge si bate vantul tare dinspre sud, vremea ploioasa se mentine mai multe zile.

Daca timpul e frumos dar vantul dinspre nord-vest se inteteste, si sufla violent pe creasta, vremea se strica.

Daca vremea ii nefavorabila si vantul nu-si schimba directia, vremea ramane neschimbata.

Daca pe timp frumos vantul bate moderat- tare dinspre nord, vremea ramane uscata si frumoasa urmatoarele zile.

 

Culorile cerului.

Cer albastru inchis arata timp frumos.

Cer palcos si cald dimineata arata timp frumos.

Cer galben-auriu la rasaritul soarelui arata timp frumos si uscat.

Cer visiniu sau nori colorati in violet la rasaritul soarelui arata ploaie in aceeasi zi.

Nori colorati pe margini in rosu, verde, albastru arata apropierea furtuni.

Cer senin de culoarea aramei la apusul soarelui arata timp frumos.

 

Soarele.

 

Soarele apune in cer albastru, timp frumos.

Soarele de culoare violacee la rasarit, ploaie.

Cer luminos (halo) in jurul soarelui ploaie.

Soarele apune in nori, ploaie a doua zi.

Soarele apune ca o valvataie visinie, ploaie a doua zi.

 

Luna.

 

Luna traversata de fasii de nori la orizont, ploaie

Luna cu halo, ploaie.

Luna stralucitoare, timp frumos.

 

Alte fenomene.

 

Cand stelele stralucesc puternic in serile de dupa zile frumoase, prevestesc averse a doua zi.

Roua sau bruma bogata dimineata, timp frumos.

Propagarea sunetelor la mari distante, vremea in stricare pe a doua zi.

Lasarea cetii pe vai seara, timp frumos.

„Prinderea” cetii pe varfurile inalte peste noapte, ploaie.

Cand firele de telegraf scot sunete, urmeaza vreme rea.

 

Cu speranta ca veti alege zile frumoase pentru drumetii la munte,  va doresc drum bun si cale batuta, si „aveti grija de voi”

 

Cu stima, acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

 

Bibliografie:

Alpinism – Walter Kargel

 

http://static.guim.co.uk/sys-images/Guardian/Pix/pictures/2009/7/17/1247840277934/Cumulus-clouds-in-a-blue–001.jpg

 

http://paradisulbanatean.files.wordpress.com/2010/09/norul-cirrus.jpg?w=616&h=301

 

http://eidolon.eos.ubc.ca/~EOS250/Baljit’s%20Weather%20Page/altocumulus.jpg

 

http://weather.cityu.edu.hk/~ksliu/obs/cloud/Cirrocumulus1.jpg

Read Full Post »

Un foarte important echipament de siguranta in alpinism este centura si scaunul de legare in coarda. Dar noi, ca turisti nu avem neaparat nevoie de acest echipament. Putem sa ne legam direct in coarda. Adica putem sa ne legam direct in coarda in acele locuri unde, daca alunecam nu vom atarna precum marul in copac J , deci legarea direct in coarda ii sigura si eficienta doar atunci  cand o folosim sa ne impiedice sa alunecam pe pante mai abrupte, cand traversam limbi de zapada ori iarna la traversarea zonelor cu gheata cu conditia de neatarnare. Legarea direct in coarda se face cu ajutorul unui nod special numit „nod coada vacii sau nod de mijloc”. Despre noduri voi vorbi ceva mai tarziu intr-un alt post. Este un nod care are un domeniu de utilizare foarte restrans, desi din acest nod deriva foarte multe alte noduri.

 

Utilizare

 – Nodul de auto asigurare si de legare în coarda (în lipsa centurii)

 – Pentru amaraje

 – Pentru scarita

Avantaje

 – Se executa usor, chiar cu o singura mana

 – Este sigur si cel mai folosit

 – Nu necesita multa coarda                                                    – Foarte bun pentru a fi folosit ca nod de amortizare            – Usor de realizat prin urmarire

Dezavantaje                                                                              – Se strange foarte tare si se desface foarte greu                    – Nodul realizat din chinga se desface usor

Rezistenta corzii                                                                        La solicitare normala 50% din rezistenta corzii

Bucla nodului trebuie sa fie destul de larga ca sa poata intra pe corp, sub brate, nu trebuie sa fie foarte strans dar nici foarte larg pentru a cadea din jurul nostru si sa fie obligatoriu in fata nu in spate. In caz de cadere nodul sa nu ne preseze capul si fata spre stanca.

 Atentie !!! aceasta metoda de asigurare pentru trecerea zonelor dificile este o improvizatie !!!!

Pentru trecerea zonelor periculoase est recomandata folosirea unei centuri. Centura este recomandata doar in turism.   Despre centura  trebuie sa stim ca nu este suficienta in cazul in care vom suferi o cadere si vom atarna liber in coarda. Se stie ca dupa 15-20 de minute de atarnare in centura duce la paralizia bratelor, iar in acest caz cel atarnat nu poate sa se mai autoajute, dupa 30 de minute se produc vatamari ireversibile iar dupa 2 ore decesul. Pentru alpinism este nevoie de o combinatie intre centura + scaun care aduce cea mai buna protectie in caz de cadere si atarnare libera in coarda.

 

 

 

Pana la o noua intalnire va doresc

Drum bun si cale batuta. „Aveti grija de voi”

cu stima acelasi

Tibi R. (dianthus2rt)

 

 

 

Bibliografie:

Alpinism – Walter Kargel

 

http://rhinolophus.speologie.ro/noduri.php

 

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://xapama.files.wordpress.com/2011/01/coada-vacii1.gif&imgrefurl=http://xapama.wordpress.com/2011/01/27/tipuri-de-noduri/&usg=__xnR3gI0J7KtN2eUECblHRI3UAAs=&h=342&w=326&sz=3&hl=ro&start=8&zoom=1&um=1&itbs=1&tbnid=SHQqtOt42_JTSM:&tbnh=120&tbnw=114&prev=/search%3Fq%3Dnod%2Bcoada%2Bvacii%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%26biw%3D990%26bih%3D609%26tbm%3Disch&ei=SX0ZTtnzFNHvsgaNkoibDw

 

 

 

 


 

 

Read Full Post »

Adesea hoinarind pe cararile muntilor ajungem in zone unde inaintarea este ceva mai greoaie. In aceste zone trebuie sa sporim atentia, deobicei aici sunt instalate diferite instrumente: lanturi, cabluri, scari din fier forjat etc.  care ne ajuta la inaintare. Acest ajutor il intalnim pe traseele mai populare, adica acolo unde administratorii traseelor considera ca afluenta de turisti este mai mare, si se considera ca traseul va fi strabatut si de persoane mai putin echipate „in de-ale muntelui”.

Ce facem daca spre exemplu dorim sa urcam pe varful La Om in Piatra Craiului pe ruta Spirlea, lanturi „La Zaplaz”. Pe la jumatatea traseului constatam ca intr-o zona periculoasa lanturile au fost smulse de avalansele de peste iarna, ori chiar distruse de asa zisi turisti sau trebuie sa trecem prin vadul unui parau mai rapid dar nu adanc, ori putin umflat de ploile de vara si nu avem un podet? . Facem cale intoarsa? Da, daca nu avem o semicoarda, cordelina, sau o coarda cu noi si nu avem cunostinta cat de cat in ale catararii. Aceste cunostinte le putem insusi frecventand cursurile de alpinism organizate in asociatiile cu profil montan. Pentru Medias si imprejurimi recomand A.T.E. Dianthus Medias. http://www.dianthus-medias.ro/

Am sa incerc si eu sa prezint niste elemente si procedee folosite in escalada. Citind si invatand ceea ce prezint NU INSEAMNA CA SUNTETI UN CATARATOR NICI MACAR INCEPATOR!!! Aceste sfaturi sunt doar pentru a avea un habar si putina stiinta in a putea traversa zonele dificile din traseele clasice destinate turismului montan.

Pentru ca am vorbit despre corzi, cordeline, semicorzi am sa incep prezentarea lor.

Cordelina: are un diametru intre  4,5 – 9 mm. Se vinde la metru. Recomand minim 20 de M. O cordelina este formata din sambure de rezistenta  si manta de protectie. Are o greutate mica. O putem folosi pentru a tracta rucsacul in zone unde catararea cu el in spate ne stanjeneste miscarile, peste saritori, strungi, sau putem comod sa improvizam o balustrada. etc. ori a urca rucsacul cu alimente in copci cand campam in zona padurilor ori in imediata lor apropiere unde noaptea putem sa fim vizitati de animale salbatice flamande. Sau putem sa asiguram cand trecem un parau de munte rapid ori putin umflat pentru a nu fi dusi de curent in cazul unei caderi accidentale. Cordelina este multifunctionala dupa cum observati. NU ESTE RECOMANDATA FOLOSINTA CORDELINEI IN LOCURI UNDE PUTEM SA RAMANEM SUSPENDATI ( NU REZISTA) NU ESTE RECOMANDATA IN CAZUL UNEI CADERI LIBERE.

Semicoarda:Rezista la caderea unei greutati de 55 de kg, forta de soc maxima este de 750 fg. Diametrul semicoardei intre  9 – 10 mm. Constructia este cu sambure de rezistenta si manta de protectie. Lungimea poate fi intre 45- 60 M  Se poate folosi ptr. asigurarea in caz de catarare unde nu este posibila caderea libera, in trasee de alpinism de gradul I. deci nu trebuie sa tina greutatea unei persoane. Are o greutate medie. Din cauza costurilor ceva mai ridicate nu se recomanda pentru tractari ori treceri prin apa.

Coarda: Rezista la caderea unei greutati de 80 de kg forta de soc maxima 1200 kg. Grosimea variaza intre  10- 12 mm. Lungimea de comercializare 45-60 M. Recomandata in toate traseele de catarare libera. Cost ridicat. Pentru turele de turism clasic in Carpati eu vad o investitie inutila.

 

Atentie: Viata unei cordeline/semicorzi/corzi/chingi nu este nelimitata, tine de domeniul orelor de folosinta a nr. de caderi libere. Aceste informatii le primiti la achizitonarea produsului. Este strict interzis a se calca pe ele, se striveste samburele de rezistenta!, In cazul in care sunt ude/umede nu se usuca la soare, uscarea se face in spatii umbroase pe cat posibil in calea curentilor de aer.

Mai multe despre catarare in postarea urmatoare.

 

Pana atunci va doresc: drum bun si cale batuta,

„Aveti grija de voi”

Cu stima acelasi Tiberiu Rus (dianthus2rt)   

 

Bibliografie: Alpinism – Walter Kargel

                     Carpatii Romanesti Cetate si Drumetie. – Radu Teodoru, Marin Dragu.

Read Full Post »

Older Posts »