Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2011

Mersul pe stanca nu este altceva decat catararea prin zone mai dificile ale traseului de turism. Prima etapa a parcurgerii zonei dificile este catararea cu ochiul. Recomandabil ar fi, ca cei care urmeaza sa treaca prin zone dificile sa vizualizeze zona ce urmeaza sa o parcurga. In acest mod vom gasi locul unde putem sa ne odihnim, locurile unde vom pune piciorul sau unde vom putea face asigurare in cazul traseelor mai lungi si foarte dificile.Este indicat ca prizele de mana si picior sa fie verificate. Prizele acoperite cu iarba nu sunt recomandate, deoarece piciorul poate aluneca usor pe ele,iar ca si priza de mana se poatet desprinde de pe stanca cu pamantul cu tot. E bine stiut ca iarba se prinde foarte usor unde gaseste ceva pamant depus in ani de zile intro scobitura de stanca. Cele mai sigure prize sunt cele naturale adica piatra/stanca. Urmeaza pitoanele. In aceste pitoane sunt prinse cablurile/lanturile care ne asigura deplasarea prin zona periculoasa. Daca lipsesc cablurile/lanturile dar gasim pitoane le verificam prin tragere /impingere in diferite directii. Daca pitonul se misca dar nu iasa din locul unde a fost batut putem sa il consideram sigur; pitoanele sunt facute din materiale noi, si au luat forma fisurii. Mai exista pitoane care prin batere, varful se despica, alte pitoane, folosite in ultimul timp sunt cele prinse in stanca cu ajutorul autofiletantelor. Desigur exista o mare varietate de pitoane dar postarea nefiind de initiere in alpinism nu voi dezvolta subiectul. In momentul in care coboram printro zona dificila, ori suntem nevoiti sa ne folosim mainile pentru a ne tine echilibrul nu vom sta nici odata cu spatele spre stanca. Rucksacul se poate agata de o piatra ori un colt de stanca mai iesit inafara poate impinge rucsacul, ne poate dezechilibra, caderea va fi iminenta si cu urmari tragice. Daca coboram cu fata spre stanca, vom avea o vizibilitate mai buna a tuturor prizelor, iar greutatea ce o ducem in spate practic tinde sa ne lipeasca de stanca, de prizele in care suntem agatati. La urcare prin aceste zone, nu vom sta lipiti de perete. Daca se face un test, cu o greutate in spate incercam sa urcam o scara lipita de perete si vom sta lipiti de scara vom constata ca este destul de greu. Greutatea corpului cat si greutatea poverii din spate trebuie sa o mentinem in mare masura in forta mainilor. Daca vom sta cu corpul cat mai distantat de scara, intreaga greutate se va repartiza in mare masura pe picioare. De aici mai tragem o concluzie. In timpul strabaterii unei zone dificile este indicat sa alegem prizele de picior pentru deplasare si prizele de mana doar pentru mentinerea echilibrului. O alta regula ar fi sa incercam sa ne deplasam cu picioarele departate, si niciodata daca este posibil sa nu stam cu ambele picioare pe aceiasi priza.

Am tot vorbit de prize, ce sunt prizele? Locuri in care corpul nostru intra in contact cu stanca, adica mici crapaturi, colturi/muchii de stanca, pitoane, adica locuri de care ne folosim pentru a ne mentine echilibrul.

Pana la o noua postare va doresc drum bun si cale batuta, aveti grija de voi !

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

 

Read Full Post »