Hoinarind Prin Calimani.

Saptamana trecuta am perticipat la un concurs cu urmatoarea povestioara. Am avut ceva noroc si am castigat premiul, un topor marca Wetterlings Genuine Hickory,  oferit de  Green Marine.

Concursul s-a desfasurat pe blog -ul:

http://beargryllsromania.wordpress.com/

Imagine este de la „festivitatea de decernare ” al premiului.

deci :

Era prin ’88, cand am descoperit Calimanii, datorita prietenilor nostril din Tg. Mures de la ProNatura. Ei acolo se simteau acasa ca noi medeseni prin Fagaras.

La intalnirea saptamanala al Dianthus-ilor am propus o iesire mai deosebita, o tura prin Calimani. Toti au fost surprinsi, stiau ca nu sunt adeptul turelor de 2 – 3 zile in muntii mai indepartati, unde totul este contra cronometru. Calimanii se incadrau in aceasta categorie de munti indepartati, ptr. ca se ajunge greu din Medias.

Vineri am cerut o zi de concediu pe sambata si cu rucsacul in spate am dat navala in autogara sa prind autobuzul de Tg. Mures. Insotit de Kurti si Brigite, Corina, Anisoara etc. Eram o trupa de 12 persoane.

Ajunsi in Mures, repejor in trenul ce urma sa ne duca la Lunca Bradului, punctul de intrare in traseul ce urma sa il strabatem. Din Lunca B. Am prins o ocazie, spre ruta dorita, masini erau berechet, doar se taiau padurile din Calimani!. Reghinul trebuia sa fie aprovizionat cu lemn.

Ocazia nea transportat pana la o cabanuta forestiera, undeva pe Piciorul Pietrosului. Pana acum eram super fericiti, tot forestierul de vreo 4-5 ore lam strabatut in 1,1/2 ore. La canton ne’am instalat confortabil, muncitori tocmai urmau sa plece spre case, asa ca, contra a 1 litru de „Ochi lui Dobrin”, rachiu de prune ce se gasea pe acele vremuri berechet prin magazine ne’au cedat cantonul.

Seara am petrecut de minune, foc in soba, lumanari si lampi de carbit palpiind, chitara ce ne insotea si ne inveselea.

Dimineata devreme, cei nominalizati si subsemnatul neam trezit devreme, am inghitit ceva usor, pe fuga. Am reglat busola dupa harta sa stiu in ce directie se gaseste vf. Negoiul Unguresc. Inpachetat in rucsaci usori de tura strictul necesar plus o coarda cateva carabe si o centura si dai pe triunghi albastru spre primul varf, urma sa intalnim traseul cruce albastra care urma se ne scoata pe varf.

Pasi ne purtau de vreo ora si ceva direct spre varf, soarele ardea nemilos, cand am auzit prima bubuitura, initial am crezut ca ii vreo masina forestiera ce lucreaza si sambata asa ca am continuat drumul fara nici o ezitare. Ce era ciudat ca nu zaream si nu auzeam pasarile ciripind, mustele ne atacau neincetat. O boare de vant a inceput sa ne racoreasca fetele transpirate. Bucurie in randul trupetilor, dar mie mi’sa aprins beculetul de alarma, le’am inpartasit si colegilor temerile mele, cum ca va urma o furtuna. Semnele existau. Au cam ras de mine si am continuat traseul, nu mai aveam mult de mers si ajungeam sub varf, iar deacol in juma de ora excaladam vf. Cerul a inceput sa se intunece brusc, soarele disparuse in totalitate, nori negri deasupra capetelor, aproape ca puteau fi atinsi cu pioleti cu coada lunga de tura. Vantul era direct rece, si vuia de mama focului. O noua bubuitura chiar deasupra capetelor. Atunci am constientizat pericolul. La aproximativ 1850 de metri in plina furtuna!

Primul lucru trebuia sa scapam de obiectele de metal, fulgerele lovesc mai usor in metal, pioleti si carabine. Leam asezat gramada sub un pietroi sa nu fie duse de apa. Am scapat de atractia fulgerului.

Pasul doi, trebuia sa pierdem din altitudine, sa scapam de traznete, galagia produsa duce la pierderea auzului.

Urma sa coboram dar poteca serpuia lin spre o altitudine joasa, asa ca am hotarat sa o luam spre vale nu pe poteca ci direct, am cautat busola sa reglez unghiu in directia in care urma sa coboram. Ia busola de unde nu’i, am constatat ca in graba am uitat-o pe masa in cabana. Am luat o cana de plastic, am turnat apa, am asezat o frunza uscata pe care am asezat un ac. Cunoscatori stiu ca acul va indica directia N-S. Geografic al pamantului. Am coborat in directia in care indica unul din capetele aculi. Traznetele bubuiau prin vazduh iar noi cu gura cascata coboram dar fara sa fugim. Daca cineva near fi vazut ar fi ras de moi, „ iata cascatii”. Dar avea un rost acest lucru, daca ai gura inchisa unda de soc poate sparge timpanul s-au in cele mai usoare cazuri sa ramanem vreo cateva ore cu un tiuit puternic in urechi, gura cascata inlatura acest fenomen, unda intra si prin gura si loveste timpanul din doua directii mentinindul aproape fara miscare. Nu fugeam deoarece curentul care l-am fi facut alergand spre vale ar fi atras fulgerele. Am coborat cat am coborat apoi cerul s-a dezlantuit si asupra noastra. In ultima secunda am tras pelerinele de ploaie pe noi, am asezat rucsaci si coarda pe jos, fiind de tura nu aveau cadreu metalic, si neam ghemuit pe rucsaci, asa am fost izolati electric fata de sol, deci daca ar fi traznit in jurul nostru curentul nu near fi afectat. Am ramas acolo vreo 3-4 ore. Dupa ce furtuna a trecut, am constatat ca tura pe munte era ratata, nu mai puteam continua, rucsaci plini de apa, hrana uda ca si bocanci si partea de jos a pantalonilor. Intunericul se apropia, stiam ca nu vom ajunge la caton pana la lasarea seri. Asa ca, am remontat mica busola, am urcat inapoi in poteca sa recuperam pioleti si carabele, apoi am inceput coborarea spre padure. La adapostul unei stanci mai mari la vreo 25-30 de metri de liziera paduri neam intocmit micul adapost unde urma sa innoptam. Fetele au intocmit o vatra si au adunat tulpini de plate uscate, chiar daca acum erau ude urmau sa ne fie de ajutor. Baietii am intrat in padure, am cautat pomi uscati, doborati de furtuni si ninsori, am adunat vreascuri, apoi am inceput sa cioplim cu pioleti crengi ceva mai groase, apoi chiar niste butuci, lemnul era de stejar s-au fag, astia tin jarul si focul ezista mai multa vreme. Leam carat la locul hotarat pentru popas. Din rucsaci am scos bricheta si bucatile de cauciuc ce le aveam in pungi de plastic, cu bricheta am aprins cauciucul care a aprins tulpinele de plante care au aprins vreascurile care au aprins crengile care au aprins butuci care ne-au incalzit toata noaptea si au uscat incaltarile, pantaloni si rucsaci. Limbile lungi si vesele ai flacarilor si fumul se ridica spre inaltu’l cerului, semn ca adoua zi vremea va fi frumoasa. Tehnica de aprindere al focului in conditii de umezeala totala (dupa ploaie am invatat’o de la oierii din Cindrel). Cauciucul trebuie sa fie din cel subtire de la camerele de bicicleta s-au cea taiata dintr-o cizma de cauciuc veche.

Cand noaptea se crapa de ziua, am stans focul ce lam intretinut pe toata perioada camparii, cenusa ramasa am inprastiat’o in jur, asa am fost siguri ca tot jarul este stins si nu a ramas ceva ce ar putea provoca incendiu iar iarba se putea regenera in vatra noastra, chiar daca radacinile au ars, vantul isi face datoria si aduce seminte in acel loc care se prind cu usurinta, daca lasati cenusa gramada, semintele cad pe cenusa si nu au posibilitatea a incoltii.

Intorsi la cantonul forestier prieteni ramasi aici neau primit cu bratele deschise bucurosi ca nu s-a intamplat vreun accident.

Micile tehnici cunoscute de noi au reusit sa ne tina in siguranta pe crestele Calimanilor in conditii de furtuna.

Pana la viitoarea intalnire

Aveti grija de voi, cu stima

acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

Orientarea la Munte.

Cum ajungem la destinatia dorita la munte? Destul de simplu, urmam marcajele intalnite pe traseu. Cand ne informam asupra traseului dorit, in documentatiile de specialitate vom gasi si marcajul care urmeaza sa il intalnim pe toata durata traseului. Mai suntem informati si asupra locului unde incepe treseul, durata traseului si gradul de dificultate. Tot aici mai suntem informati si carui tip de turisti este destinat traseul (incepatori/ avansati/bine echipati) si perioadele in care traseul este deschis. Fregvent vom intalni trasee inchise pe timpui ierni.

In Romania sistemul actual de marcaje a fost adoptat din anul 1945 conform sistemului international.

Traseele de acces spre creasta sunt marcate cu : triunghi si punct de culoare: albastru, galben, rosu pe fond alb.

Traseele ce unesc alte doua trasee (numite trasee de legatura) sunt marcate cu cruce : albastru, galben, rosu pe fond alb.

Pentru traseele de creasta se foloseste marcaj banda verticala de culoare rosie pe fond alb!, in cazul crestelor secundare banda va avea culoarea albastru s-au galben pe fond alb.

Dar pentru ca traim in Romania vom intalni si exceptii. Creasta Pietri Craiului este marcat cu punct rosu, cei ce au fact acest lucru cred ca stiu exact motivul. Am inteles ca ceva de genu ca nu ii aliniat in directia lantului Carpatic. Alte excepti le vom intalni prin Calimani si nu numai, unde marcajele sunt inlocuite cu movile formate din pietre cu o innaltime de aproximativ 1M numiti calugari, muti ori mumi.

Pe trasee vom intalni indicatoare de directie pe care sunt trecute pe langa marcaj si timpul pana la cea mai apropiata cabana, refugiu ori indica schimbare de directie.

In timul deplasari recomand ca harta sa o avem lan’demana sa o consultam mereu, doar asa vom sti unde ne aflam, in ce directie ne deplasam, din ce directie venim cum se numeste raul peste care tocmai am trecut cum se numeste varful/creasta spre care ma indrept etc.

NU RECOMAND: Sa mergem pe urmele animalelor, ele au capacitatea de a trece cu usurinta peste praguri, saritori, barne, lucru ce incepatorilor slab echipati si fara experienta le va fi foarte greu s-au inposibil. Sa urmam scurtaturi, la urcare veti irosi o mar cantitate de energie, oboseala excesiva. La coborare din cauza unghiului mare riscati sa alunecati, o cadere poate fi un accident grav. Sa intrebam ciobani „care este cel mai scurt drum pana la…..” poate sa uite sa va spuna un detaliu important, ori nu il tineti minte voi, iar o scurtatura recomandata poate deveni un cosmar s-au un drum facut aiurea prin hatisuri. Aceste greseli au fost facute si de mine, la inceput de drum, deci stiu pe propria piele capcanele scurtaturilor.

Nu recomand pornirea in trasee la munte pe vreme nefavorabila.

Orientarea la munte o facem in primul rand prin citirea hartii!!!!!!!!!!!. Foarte rar vom apela la orientarea cu busola. Despre acest mod de orientare va voi povesti in urmatoarea postare.

Pentru o cat mai buna informare al incepatorilor astept adaugiri si comentarii.

Pana la o viitoare intalnire „aveti grija de voi”

Cu traditionalul Drum bun si cale batuta!

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

 

Read Full Post »

Primul traseu.

Avand rucsacul pregatit, un ritm de mers constant, cunoastem cateva notiuni de prim ajutor, echipament minim necesar, urmeaza sa alegem un prim traseu.

Pentru siguranta si reusita primei „expeditii” montane, recomand sa va adresati unei asociati/club montan din orasul vostru. Acesti oameni cunosc muntele, traseele, notiuni de siguranta etc. Pentru Medias recomand A.T.E. Dianthus.

Daca nu exista asa ceva in orasul vostru, veti fi nevoiti sa va faceti propria echipa. Primul/primele trasee trebuie sa fie scurte, fara pericole majore si daca se poate sa fie facute incepand din primavara. Recomand ca la sfarsitul traseului sa va astepte o cabana, unde puteti sa va odihniti/innoptati si sa serviti o masa calda. Asa rucsacul va fi mult mai usor. Primul traseu sa fie ceva usor, Pentru M. Fagaras: recomand ture la: Cabana Sambata, Cabana Turnuri, Balea Cascada/Lac. (recomandat doar vara), Cabana Barcaci pe curba de nivel ajungem la Cabana Negoiu, fosta cabana Suru, aici va asteapta ca si cazare doar fostele anexe. In Cindrel: Paltinis, Iezere,refugiul Canaia. Lotru: Cabana Prejba prin Sadu, dar cabana ii cam in paragina. Piatra Craiului: Zarnesti- Gura Raului- Cabana Curmatura.  Eventual chiar Cozia. Am recomandat ca prima iesire la munte sa se faca din primavara deoarece si pe treseele usoare, de acces spre cabane, poate exista pericolul declansari de alunecari al zapezi/avalanse! Sa ne reamintim avalansa de pe valea Arpasului urcare la cabana Turnuri din anii `88 parca, cand au fost ingropati in zapada oameni experimentati, cabanierul de la Podragu, acel accident a curmat viata unei tinere din Medias care avea la activ multe trasee din Carpati. Daca ati reusit sa faceti aceste prime trasee, nu mai sunteti incepatori in ale muntelui, aveti o cat de cat experienta, dar sa nu va credeti „meseriasi” mai aveti enorm de multe de invatat, dar puteti ataca trasee ceva mai dificile s-au ataca trasee de creasta usoare.

Pentru informare asupra traseului va recomand cartile din colectia: Muntii Nostrii, Monografi Montane, Sport Turism. Aici gasiti traseele descrise detaliat cu precizari si atentionari de rigoare, flora si fauna zonei, site-urile de pe net ofera putine informatii. In colectia proprie detin cateva volume care sunt dispus sa le inprumut in anumite conditii clor interesati.

Gutaii – M.N – D. Istvan, S. Popescu, I. Pop

Vrancei – M.N – Florin Roman

Semenic- M.N – Mihai Grigore

Latoritei – M.N – Ghe. Ploaie

Tarcau – M.N – C. Brandus, C. Grasu

Macin – M.N – Mihai Gabriel Albata

Obcinele Bucovinei – M.N – Nic. Barbu, Liviu Ionesti

Piatra Craiului – M.N – Ioan Ionescu – Dunareanu

Bargau – M.N – Traian Naum, Grigore Moldovan

Muntele Mic-Tarcau – M.N – Gh. Nitulescu, Danut Calin

Muntii Calimani – M.M – Traian Naum, Emil Butnaru

Poteci si cabane in muntii Fagaras – S.T – Ilie Fratu

Pentru reusita postului astept comentarii si adaugiri.

Pana data ce vine „ aveti grija de voi”

Drum bun si cale batuta.

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »

Conditia fizica.

Acest post il afisez datorita unei discutii avute cu un prieten pe mess, referitor la conditia fizica necesara, si a antrenarii organizmului pentru a face fata conditiilor mai deosebite mersului pe munte.

Conditia fizica este esentiala pentr-u o tura montana reusita. Daca uni, nu au nevoie de un antrenament mai deosebit, avand o viata dinamica un loc de munca ceva mai brut unde muschi sunt folositi mai des, alti cu o viata mai linistita, s-au avand un loc de munca mai „lenes” au nevoie de ceva miscare, au nevoie sa isi formeze un mers si o rezistenta pentru un organizm apt la ceva eforturi la munte.

Primul pas ar fi sa ne antrenam mersul sa il adaptam la marsuri lungi, pentru aceasta vom stabili un traseu prin oras de vreo cativa km, dar sa avem si ceva rampe de urcat, incaltam viitori bocanci de munte si facem prima tura dar sa nu uitam sa il si cronometrem, asa obisnuim piciorul cu bocancul si bocancul se va forma pe propriul picior, va disparea pericolul de a face besici de puroi in talpa, si riscul de a aparea rosaturi cauzate de bocanc. Repetam acest traseu, chiar concurand cu alti trecatori mai grabiti, iar timpul trebe sa fie din ce in ce mai scurt. La obtinerea unui timp bun, vom cunoaste ritul nostru de mers, care sa ne caracterizeze si care sa il folosim ori cand la munte fara sa ne oboseasca/epuizeze.

Faza a doua, ar fi sa ne antrenam pentru mai multa rampa dar si ceva greutate in spate. Ne alegem un traseu cu ceva dealuri, cu rucsacul in spate cronometram prima tura, apoi incepem sa umplem sacul cu bidoane de apa, de la izvorul de dupa copaci , 2-4-6…. etc kg, desigur greutatea o marim treptat si incercam sa scadem timpul de parcurs. In general pentru o tura de 1-2 zile nu vom cara mai mult de 15 /20 de kg.

Avantaj, invatam sa aranjam in sac obiecte fara sa ne jeneze, sa echilibram sacul, ne acomodam cu greutatile si pantele, iar la intoarcere acasa daca schimbam apa cu una proaspata, vom consuma apa ieftina si curata de izvor.

Pentru ca postul sa fie cat mai complet astept alte sugestii.

 

In incheiere „aveti grija de voi”

Drum bun si cale batuta

Cu stima acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

 

Read Full Post »

Povete pentru munte.

Si azi, anii 2000, cat si ieri, anii `80, auzeam multa lume falindu-se ca a fost pe munte. Si acum, cat si atunci ma intreb cati din aventurieri au habar de munte, de regulile elementare ale muntelui.

Deaceea cred ca ma voi ocupa putin de acest subiect.

Uni s-ar intreba daca sunt o persoana calificata in acest sens. Raspuns, DA!.

Consiliul Judetean Pentru Educatie Fizica si Sport Sibiu, a oferit acest drept prin carnetul de Instructor sportiv la ramura sportiva – Turism Sportiv.

Cei ce iasa pe munte ca si agrement, ar trebui sa stie 12 reguli simple

Si anume:

– Cei care iasa pe munte trebuie sa iubeasca miscarea in natura, in cazul nostru muntele, dar muntele trebe pe langa iubire sa il si pretuim, si sa ne temem de el.

– Sa putem sa ne bucuram de frumusetile muntelui trebe sa fim bine pregatit, un echipament minim necesar. O iesire la munte inseamna strabaterea padurilor, tranversari de parauri mai mult s-au putin adanci, vai adanci, creste innalte. Sa nu uitam vremea care poate fi capricioasa, schimbatoare si aspra. Cu echipamenul ce il avem trebe sa trecem peste aceste greutati. Sa nu uitam ca frumusetile muntelui pot deveni pericole si capcane in care cad cei ne echipati si ne initiati in tainele muntelui.

– La alegerea unui traseu sa lasam o rezerva de 2-3 ore fata de timpul de parcurs specificat in documentatie pentru a ajunge in siguranta la punctul terminus propus, de la o cabana la alta. Nu mergeti singuri, un grup de drumeti trebe sa fie format din minim 3 persoane. Iar ca totul sa fie Ok cei trei parteneri ii recomandat sa aiba aceiasi pregatire fizica.

– Pe munte nu rupeti florile, pomi, jnepenisul, pot fi plante /flori rare chiar protejate prin lege. Nu speriati animalele salbatice, pot deveni agresive. Nu ucideti vietuitoarele, fiecare are rolul sau in natura

– Nu distrugeti marcajele intalnite pe traseu, nu modifica directia marcajelor indicatoare, poti primejdui viata altor trecatori ce vin in urma ta

– Nu aruncati pietri pe traseu, se poate urni o avalansa de pietre ce ranesc alti turisti.

– In urma ta prin munte sa ramana doar urma pasilor. Cojile de ou, conservele goale, harti, pungi, pet-uri transportale la locurile special amenajate pentru strangerea dseurilor. Nu aprinde foc fara a avea neaparata nevoie de el.

– Nu dati sfaturi despre trasee ce nu le cunoasteti, nu inventati trasee, nu inventati povesti despre munte. Nu strigati, nu faceti galagie fara un scop bine definit si strict necesar.

– Salutati si raspundeti la salut, cand intalniti alti turisti. Saluta primul cel care urca deoarece TU vrei sa ajungi acolo de unde vine cel ce coboara. Daca iti cere ajutorul, ajutati semeni aflati la suferinta.

– Casa ta la munte ii cortul/refugiul/cabana. Cabana/refugiul ii locul care iti ofera adapost, te fereste de pericole, frig, intuneric etc. Acolo sunt si alti turisti asemeni tie, car cauta odihna si liniste. Nu transforma cabana/refugiul in crasma/bar/restaurant. La plecar las-o curata si intacta. Fara aceste locati mersul la munte ar fi de neconceput.

– Nu uita acasa buna crestere, bunul simt. Folosestele prin gari, tren, cabane, refugi, poteci.

– Respecta aceste reguli, invata si pe altii cateceva, cu fiecare iesire vei deveni un om de munte adevarat.

Pana la o viitoare intalnire ” aveti grija de voi”

cu traditionalul salut drum bun si cale batuta!

cu stima

Acelasi Tibi R. (dianthus2rt)

Read Full Post »